Apreciez ca suntem romani in UK, dar, dupa un timp petrecut aici, nu cred ca multi vor putea spune ca nu se simt in UK ca "acasa". UK-ul, cu bune, cu rele, ne-a adoptat sau, noi ne-am adaptat, nu conteaza. Despre ce vreau sa vb este despre soldatii britanici care lupta/mor in Afganistan. Citind/ascultand stirile, simte cineva macar compasiune? Mai mult, simte cineva ca, acel soldat, a murit si pentru "noi" romanii adunati aici? Nu vreau sa intram in detalii despre veridicitatea razboiului de acolo, sau, de oriundealtundeva, ci, simplu, despre calitatea de tanar care alege sa plece sa lupte undeva unde rata mortalitatii este mult prea ridicata! De ieri, Jeremy Vine a inceput un ciclu de emisiuni, de jumatate de ora fiecare, pe BBC Radio2 "The songs my son loved" la 13:30 zilnic. Este vorba de 5 mame (deoarece emisiunea se desfasoara doar pe 5 zile) care isi comemoreaza fii morti in Afganistan, prin cantecele care le-au placut lor! Am plans ieri, am plans si azi... in masina, conducand si ...ascultand! Sta in memorie pt o saptamana dupa difuzarea completa dar, daca aveti timp, intrati pe BBC Radio2 la 13:30! Poate vom intelege multe! http://www.bbc.co.uk/iplayer/console/b0 ... s_Thatcher
ca parinte simt o compasiune mai ales pt cei carora le mor copii... discutia e evident f lunga si f ampla - unii pleaca acolo ca sa faca rost de niste bani si sa faca nu stiu ce dup'aia (imi spunea cineva care venise din iraq ca si-a luat un motor). acum sincer gandindu-ne la istoria lor chestia asta ii caracterizeaza, asa ca nu e nimic surprinzator.
compasiune fata de morti- ioc isi asuma viata cand merg la razboi, nu? eu chiar nu cred ca patriotismul ii mana la puscoace.. nici macar 50 50 nu sunt sanse sa supravietuiesti, din moment ce ai intrat pe front. mergi prin ploaie si speri sa nu te uzi? am o cunostinta ce a luptat in afganistan un an. nici acum nu sa dumerit ce a fost in capul lui de a plecat, tot dand vina pe fumurile tineretii -ras2- -ras2- compasiune fata de parinti... nu stiu.. as putea zice 'ai ceea ce cresti' dar nu e valabil.. depinde de copil si de perceptie. asa ca, poate fata de parinti am un pic de compasiune. dar mortii, vorba aia, si-au cam cautat-o...
Am sa incerc sa raspund de aici, cred ca, prea multi inca mai credem/banuim/stim din auzite ca asa este, pleaca unii pentru bani, sa-si ia motoare, eventual, cand sunt lasati la vatra. Daca ati ascultat eventual si programul de astazi, era vorba despre un tanar mort la 26 de ani dar care, atunci cand a ales sa plece la razboi, avea si alte oportunitati deschise...chiar mult mai vaste decat lupta intr-o tara necunoscuta. Razboiul este desigur un "cretinism" , insa, a alunga din imaginea zilnica existenta sa, oriunde in lume, sacrificiul suprem al unor oameni,care mor spre a avea noi "apa plata" de exemplu, well, asta e ca si cum bagam ce nu ne place sub presh. Va doresc doar bine si, bucurii, sa nu fiti v'odata in pielea unei mame/unui tata/etc/etc, care-si pierd pe cineva apropiat. Un clip luat din al doilea reportaj, cel de astazi, 8 Noiembrie 2011 sau, la noi , Sfintii Mihail si Gavril http://www.youtube.com/watch?v=JI-o25K6B-E&ob=av2n
Eu le sunt alaturi familiilor care si-au pierdut pe cineva drag in aceste razboaie care nu erau ale lor si nici macar ale tarilor pe care le reprezinta, dar din pacate aceste razboie s-au purtat si vor fi purtate intotdeauna dupa cum zice Cata ca sa putem noi avea "apa plata". Dumnezeu sa-i odihneasca in pace si sa le aline suferintele familiilor indurerate.
Cu tot respectul, dar eu nu vad absolut nicio legatura intre apa pe care o beau si razboaiele din: Irak, Afganistan, Libia ... poate in curand Siria, Yemenul etc si etc. Razboaiele astea tin de putere, influenta, petrol si vanzari de arme, n-au nicio legatura cu democratia sau libertatea. Nu le-a bagat nimeni sula-n coasta nici americanilor si nici englezilor, nu le-a amenintat nimeni granitele si libertatea si apa de la alea doua robinete. A bombardat cineva Londra sau Washingtonu'? Eh? Aud ? Atentatele arabilor au venit dupa ce americanii & engelezii au bombardat Irak-ul, trebuiau sa se astepte la asta! Dar asta e, cum zic americanii, nu poti sa faci omleta daca nu spargi oua. Ceea ce aveau de castigat era infinit mai mult decat ce-au pierdut, cateva mii de civili, un metrou devastat si doua turnuri rase, ma rog niste avioane, plus alte cladiri. Fraierii de englezi au intrat la inaintare a doua oara in Irak, cand pupincuristu' americanilor a declarat public ca irakienii au arme atomice. Ce-au gasit? Eh? Nici vorba de arme atomice, a fost numai un pretext. Au castigat petrol ieftin si piata de desfacere pentru arme, basca influenta si putere. Pe de alta parte, ca om si ca mama, mi-e mila de mamele care si-au pierdut fiii, mi s-ar rupe sufletul sa fiu in locul lor! Dar, cum zicea si Livia, te duci la razboi, nu la o bauta in pub care se termina cu caft galactic! La razboi se mai si moare si cand tii pusca-n mana si tragi sa omori oameni, nu dupa ciori, gandeste-te ca si cei di partea cealalta a baricadei, trag sa te omoare, nu sa te scarpine pe spinare. E stupid sa te bati si sa mori pentru o cauza ipocrita, pentru suprematie, putere, si interesele josnice ale unei clase restranse. Nici vorba de democratie, libertate si apa calda, ok? LE: ca sa nu fac posturi consecutive Sacrificiu ? Sa fim seriosi! Sacrificiu I-NU-TIL!!! Si pentru ca-mi amintii : in 11 noiembrie este Remembrance Day, cand se omagiaza soldatii cazuti in cele doua razboaie mondiale. Ei, da, s-au sacrificat pentru tara si poporul lor si nu numai. Cine stie ce s-ar fi intamplat daca ar fi castigat nemtii ... nici nu vreau sa ma gandesc.
Chestia cu "apa plata" s-a vrut asa, un eufemism cumva, traim intr-o lume in care nu mai este nimeni atat de naiv incat sa creada ca Afganistanul este invadat ca-i doare la basca pe cineva de drepturile femeilor afgane! A world at peace is an unproductive world, ca sa zic asa. Industria de armament este desigur una dintre cele mai mari posibile in lume, pai daca nu ai pe cine'mpusca, cui mai vinzi armele alea? Dara asta e una, copilandrii astia insa, atrasi sub diferite metode spre sacrificiul suprem, chit ca unii nici nu stiau sa scrie macar... nu stiu... Interesant ruxandra ca ai adus in discutie razboaiele precedente. Asa cum ne-a invatat pe noi la istorie, razboaiele sunt de doua feluri, de cotropire si, de aparare desigur. Cele moderne, ale zilelor noastre, chipurile nu se mai incadreaza insa in nici una din aceste categorii. Totusi, de ce sa nu ne gandim, ca un joc al imaginatiei, ce ar fi fost daca, ar fi castigat nemtii? Nemtii, nu nazistii! Nu cumva, noi, ca romani, am fi acordat poate acum, YC/BC si mai stiu eu ce, englezilor si francezilor? -ras4-
Cataline, stii cum e chestia cu jocurile de imaginatie ? Semeni o mana de "daca" si culegi un pogon de "poate". E bine sa nu uiti ce s-a intamplat, dar e inutil sa traiesti in trecut. "Cine nu traieste in pas cu prezentul, va fi strivit de viitor", nu mai stiu cine-a zis-o.
Nu inteleg care e problema aici 1 tineri sau inrolat voluntar stiind ce ii asteapta 2 in razboi sint doua categorii de oamenii cistigatori si invinsi 3 cei care sau inrolat au stut ca la ce riscuri se expun 4 Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe cei disparuti din lumea asta si sa-i dea o mingiiere iertatoare parintilor,fratilor si rudelor celor decedati 5 Parerea mea PUR PERSONALA cine sa inscris si a platit pentru dans sa danseze PS exp personala Kongo,Kambodzsa,Rhuanda as avea ce povesti dar din pacate sint povesti triste foarte triste pe care nu doresc la nimeni sa le traiasca pe viu
Nu e vorba de "o problema " Jumpy, ci de o discutie. Daca simtim/sau nu, compasiune cand auzim, prea des recent, la stiri, despre un alt soldat cazut la datorie! Absolut ca stiu sau, cred ca stiu, la ce se baga! Recent, tot pe la stiri am auzit ca, salariul de start a unui trooper e undeva la 17K/an.
A platit pentru dans = de fapt a fost platit pentru dans De ce sa nu povestesti ? Asa mai aflam si noi impresii de la cei care au fost direct implicati. Nu m-as fi gandit ca romanii au ajuns sa se bata si p-acolo. Numai ??? Scuzatz sefii, de ceva timp cu zambaretii si formatarile de text si alte keksuri din bara de sus, e ca la ruleta ruseasca, intra pe duda cand nu te astepti, dar mai mult traje in gol.
Nu aveam cum. M-ai facut sa recitesc istoria si am tras concluzia ca nu aveam cum, din cauza pozitiei geografice si a influentelor rusesti.
Vecinul meu de la Bucuresti a plecat in Afganistan pentru ca le cam taiasera din salariu unde lucra el in tara(tot in armata). De acolo, dupa ce l-au omorat pe al batran si rau, suna acasa si plangea la telefon ca ii e frica pentru viata lui si abia asteapta sa se intoarca acasa. Acum ca s-a intors, a vazut banii si se gandeste sa plece iara daca i se mai ofera ocazia. E insurat si are si o fetita deci poti spune ca e constient de riscurile pe care le are o asemenea decizie. Nu cred ca e om caruia sa nu ii para rau cand cineva pierde o persoana draga, oricare ar fi circumstantele. Dar cand te duci la razboi stiind ca poti muri si poti indurera pe multi, putem sa ii zicem inconstienta?
Pentru romani cred ca este de doua ori, macar, mai rau. Sa fii nevoit sa alegi posibilitatea de a muri impuscat, exponentiata de N ori, decat ramanearea intr-o armata care te plateste de nu mai poate... Stiu de la un fost amic (vorbesc de anii '99/'00) care daduse spaga ca sa plece pe un teatru de operatiuni, unde castigul material era cum era. Insa, pentru copiii astia din UK, nu e vorba doar de bani, am mai scris, un incepator pleaca de la 17K/an . Teribilism?/patriotism?/
Ca tanarul englez a intrat in armata din snobism, de foame, ca sa-si ia motor, din dragoste fata de regina, crezand ca impuscand afgani aduce pacea mondiala, din teribilism, inconstienta, in numele coroanei, din patriotism....nu mai conteaza. Insa.....daca eram in Afganistan, ce se spunea? Sau in Irak, sau Kuweit..... cum priveam moartea soldatului britanic? Razboiul este o mare porcarie...dus in numele unei anumite clase sociale, pentru anumite interese, nicidecum pentru nu stiu ce dreptati sau din compasiune pentru un popor. Romanii au stat cu ghioaga si si-au aparat oile sa nu i le fure turcu....englezii (si altii) au trecut prin sabie popoare intregi, au omorat femei si copii nevinovati fara nici cea mai mica umbra de mila. Oare soldatii astia (carora o natiune le pastreaza momente de reculegere si ai fac eroi)....cati copii fara tata au lasat pe unde au luptat? Aici nu e vorba numai de soldatul britanic. Nu mai conteaza de ce si cum sau pentru ce....eu privesc (sau incerc sa privesc) si din "tabara" cealalta... si drama umana este aceeasi.
Tocmai despre asta e vorba, drama umana, care indiferent de cauzele mai mult mai putin evidente ale unui razboi, drama ramane aceeasi pt cei implicati in mod direct... Eroismul este un termen greu de inteles in zilele noastre, si notiuni ca onoare, sacrificiu si datorie tin de alte vremuri, ale samurailor traind dupa un cod moral bine stabilit care nu implica frica de moarte sau ratiuni de genul cat de justificat sau nu este un razboi sau altul... Pana la urma trairile personale subiective ale celor implicati in jocul cu moartea este important, si orice drama trebuie privita cu reverenta, oricat de neinteles ni s-ar parea noua celor din exterior, dar cum e clar ca nu banii motiveaza pe acei tineri, actele si trairile lor merita apreciate ca atare si nu minimalizate simplist, reduse la termenul de stupizenie, pt ca trairile lor in acele momente existentiale limita, fata in fata cu moartea, poate sa-i ridice pe oricare din ei la rangul de erou, ce innobileaza drama umana fatza de care nu ai cum sa nu simti compasiune daca rezonezi cu tot ce insemana umanitate pe pamantul asta...
