Poeziile mele... :)

AUTOCONSOLARE


Fiecare om are un destin
pe care nu si-l poate schimba
decat partial, atunci cand dorinta
este prea arzatoare.
Poate chiar si atunci credinta
in puterea de-a schimba destinul
e numai o sumpla consolare.

De aceea nici eu nu mai regret
ca te-am cunoscut...
ca te-am iubit...
si nici nu mai spun
ca mi-am pierdut timpul...

Iar cand vei ajunge
si tu sa regreti
sa repeti dupa mine:
"Asa a fost sa fie!..."

 

Urma pasilor mei...

Ai sa ma cauti, asta stiu,
Prin coltul tau de suflet rece
Si-ai sa-ti doresti din nou sa fiu
A sufletului tau pereche

De cate ori in seri pustii
Vei vrea ca Ene sa te-adoarma
Ai sa ma vezi tacut…
Stii…
Exact ca-n acea zi de toamna!

Vei cere timpul inapoi
Divinitatii, si-ai sa tremuri
La gandul ca noi amandoi
Vom fi din nou ca-n alte vremuri.

Nebuna,… vei rascoli-ngenunchi
Prin frunze ninse pe alei,
Sa strangi iar clipele manunchi
Pe urmele pasilor mei!

 

FACLII

Lumini verzui, in ale noptii intuneric rece,
Faclii aprinse, ce sting al toamnei frig marunt
Si-ale sufletului rani, privindu-ti ochii-mi trece
Iar parul mi se face negru din carunt.

Si inima-mi tresare cu putere
Doar la auzul blandei tale voci,
Iar de la ultima-ntristare parca trecut-au ere
Si viata-mi nu mai e un joc de "toci".

Trecut-au toate din ratiune-n sentimente
Desi credeam ca nu voi mai simti vreodata.
Si-acum... toate se schimba deodata
De-mi pare...ca viata-mi joaca iarasi feste.

Sper insa...ca nu voi mai ajunge inc-odata
In acelasi abis si intuneric rece
Si ziua-n care noi ne-am cunoscut sa reprezinte-o data
Ce nici din rautatea lumii nu va trece.

Simtit-am aripile frante-n zbor..
De-al prabusirii vuiet mi-era frica
Si al tau zambet trezeste in mine un fior
Ce pana-n oase ma furnica.

 

O PRIVIRE


Nu am nevoie de cuvinte
Magulitoare, inselatoare,
Eu nu vreau mii de juraminte
Ca sa-mi declari dragoste mare

Tu nu-ti dai seama ca atingi
In coarda inimii lovesti
Cand ai putea sa ma convingi
Prin felu-n care ma privesti

R: O privire ar fi de ajuns
O privire e-un sincer impuls
O privire iubeste-n ascuns
O privire atatea mi-a spus

Iar daca tu acuma vrei
Sa stii ce simt si ce gandesc
Priveste doar in ochii mei
Sa intelegi ce-ti tainuiesc

Cuvintele nu mai au sens
Cand doar privirile vorbesc
Eu cred ca tu ai inteles
Din ochii mei, cat te doresc.

R: O privire ar fi de ajuns
O privire e-un sincer impuls
O privire iubeste-n ascuns
O privire atatea mi-a spus

 

Mi-a fost dor de tine azi.
Nu stiu de ce...
Degeaba!
Tu nu vei sti niciodata a cui dor sta langa tine.
Cine te iubeste mai mult...
Cine se va simti legat,
pentru totdeauna, de tine,

Adu-ti aminte...
Cine ti-a salvat ultimul zambet?
Cate zile si nopti ai tremurat
Cand numele meu locuia pe buzele tale?



Nu stiu cand, nu stiu unde...
Nu a mai fost nevoie de raspunsuri
Poate ca invatam sa uitam mult prea usor
Incurcati intr-un exces de cuvinte
Care nu spun nimic.

 

Buzele mele inca,
Iti cauta fruntea timida...
Mainile-nlantuie trupul...
Amintiri ma cuprind...te cuprind...
Amintiri doar cu ...noi doi ...dorind.

E freamat salbatic,
Sunt fiare in noi...
Asteptam mangaiere,
Dar...vrem chiar mai mult,
Potrivnic ni-i gandul...
La fel tresarirea,
Dar chiar mai conteaza?!
Placuta-i trairea...

 

TE TOG SA MA IERTI


Daca vreodata ti-am gresit
aruncand cuvinte in vant,
Te rog sa ma ierti
daca incerc sa te uit,
Te rog sa ma ierti
pentru tacerea mea,
Tacerea-n care te-am iubit
mai mult decat iti poti imagina…

Te rog sa ma ierti
daca nu voi reusi sa te uit
daca voi indrazni sa te chem.
sau daca vreodata
voi cauta sa-ti ies
ca din intamplare, in drum
Te rog sa ma ierti pentru TOT…
pentru tot ce a fost,
pentru tot ce-ar fi putut fi,
daca din vina mea, nu va fi…


VOCEA RATIUNII


Ah ratiune!... De n-ai fi fost
atat de avida
si de m-ai fi lasat –macar o data-
sa ascult de glasul inimii mele,
sa-l fi urmat…
azi poate, as fi fost
cu mult mai fericita!
As fi fost… oare?
Dar tu ma inseli
de fiecare data pe mine,
pe mine, insami!…

 

nu cer niciodată nimic
nici atunci când îmi sprijin glasul
de singurătatea sfinţilor
noaptea
nu poate ţine pasul
cu umbrele care-mi scriu poeme

uneori viaţa întreabă de mine
grăbită
nu aşteaptă niciodată răspuns
zâmbetul meu
îşi tremură cuvintele
ştiu să mint întotdeauna în linişte
când se schimbă anotimpurile

dar totuşi
ar fi bine să am şi eu ceva
măcar
o inimă din petale de mac
şi zgomotul paşilor scârţâind prin frunze
nu-mi place să merg gol la întâlnire
i-am promis morţii
ultima zi din viaţa mea

 

Din ochii mei cad perle straverzii
zdrobite de gene.
in timp ce un tipat mut...
imi inunda gura amara..
Imi pun fruntea-n palme,
incerc sa visez...
Dar totul e ....gol,
nimic nu-i real.
Ce sa regret, sau ce sa mai pierd ?!
Nu ! N-are rost...
mai bine renunt!
Zambesc egoist si-mi fac palmele caus....
De azi.. nu mai vreau sa pierd nimic!
Chiar vreau sa ...traiesc!

 

Un ochi albastru si trist
Rascoleste prin frunzele albastre
Plangandu-si greselile.
.
Cineva i-a citit gandurile
Si i-a aruncat o coaja de viata!
Va simti iar pe buze gustul fericirii...

Hai, nu fi timid...
Ridica-ti fericirea de jos...
Acum toti stau cu spatele la tine!

 

Strange!…

for some time
I shake on my breast all sunsets.
strange!...
I lose sunrises
always through my fingers.

for some time
future is lost in memories, and....
strange!...
even the time...
is running back.


for some time..
strange!....
even a candle light
kneel- me....
often and often.


for some time
I’m no longer dream to fly
strange!....
my wings are still not broken.

 

Cornel, ai inlaturat orice dubiu... avem printre noi UN POET (cu majuscule!!) in romana sau engleza... iese SUPERB tot ce spui... versuri mature, inteligente, daca nu ai publicat deja.... ce mai astepti??? -bravo-


La fel Anghelush...prea frumoase versuri pentru varsta ta!... -bravo-

Si Ros le zice BINE, si ea e foarte tinerica... -ma-iubesc- -bravo- -hipno-

Si celilalti... New_Printze, Cata si nu in ultimul rand Cristi, asteptati rugati?...

OK... VA ROG FRUMOS asadar, mai dai si voi p-acilea... -hipno-

 

Do not fall in love with me ...
Because...
For all, the autumn is guilty...
That she drop the heavy yellow
Like was no ever!

Do not fall in love with me ...
You can’t have me as I am,
Because ... I scattered like a breeze,
And I lose my self
Like flowers in a field!

Do not fall in love with me ...
I will go...
With the first train,
Driven... by the wind,
That takes me far...
From your heaven,to a hell!

Do not fall in love with me ...
But...
What I’m saying ?!!!
I love to love you! ..
And nothing more I wish,
That know... you love me!



(sorry for the mistakes! -sssst- -nuuu- ! I'm not a good english speaker.... -nu-stiu- )

 

Ale tineretii valuri…
Cantecul de mai jos… e de fapt, o poveste adevarata, pusa pe acorduri de chitara, un tango, mai exact si totusi… o melodie destul de vesela. Poate o sa vina si ziua aceea cand o sa inregistrez cateva dintre cantece, gen videoclip, cum a facut Cristi cu poeziile lui… -bravo- Dar deocamdata nu-i timp… nu-s resurse… dispozitia necesara si sunt alte prioritati… pe lista… Dar in limita posibilitatilor si a timpului disponibil… printre picatele, mai incercam sa imbinam utilul cu placutul… -hipno-
Nu stiu unde-au disparut ceilalti?... -nu-stiu- pana si-or face iar curaj sa apara... am sa incerc sa nu-l las singur pe Cornel, oricum n-am nicio sansa singura, la volumul/ numarul de poezii si la viteza cu care posteaza... -nuuu-


DOMNISOARA, STAI PUTIN…


Iti mai amintesti intaia seara,
Seara-n care prima oara mi-ai zambit?
Cand sub cerul instalat de vara
De tine m-am indragostit.

Dar nu am avut cum sa-mi dau seama,
Caci iubirea pan’-atunci n-am intalnit
Si ca din senin ma prinse teama
Cand de mana tu m-ai prins si mi-ai soptit:

R: “Domnisoara, stai putin,
Stai o clipa sa-ti vorbesc…”
Eu, timida ti-am raspuns
Ma scuzati, dar…ma grabesc! (bis)

Dar vrajita parca de a ta privire
Nici doi pasi nu am facut si m-am oprit
Imi cerusei doar o simpla intalnire
Si de-atunci ne-am intalnit in fiecare zi.

Mi-ai jurat apoi credinta pe vecie
Eu iubirea mea ti-am inchinat
Dar o dragoste eterna, oricine stie
Ar fi prea frumos sa fie-adevarat.

R: Ne iubeam ca doi nebuni,
Lunci intregi cutreieram,
Lumea toata se mira,
Se mira cat ne iubeam.
Dar cand nu ma asteptam
Si cand te iubeam mai mult
Tu mi-ai fost c-a fost un vis
Si ca totul a trecut…

Te-ai intors dupa atatea luni de zile
Dar ca-n prima seara n-am sa risc
Mai ales ca te cunosc acum prea bine
Si iti stiu pe dinafara vechiul disc

R: “Domnisoara, stai putin,
Stai o clipa sa-ti explic…”
Domnule, nu are sens…
Nu mai vreau sa stiu nimic!
“Domnisoara, stai putin,
Stai o clipa sa-ti vorbesc
Domnule, nu insistati…
Ma scuzati, dar…ma grabesc! (bis)


Pacat, ca la acea data, parintii nu m-au sustinut si nu m-au incurajat sa fac din pasiunea mea o cariera…cum mi-as fi dorit… (comunisti, ce sa le ceri) imi tot spuneau…asta merge asa… de distractie si faceau ca-n bancul ala “Intai munca… si pe urma distractia!”… Cine poate sti acum cata dreptate aveau ei in ceea ce spuneau?... -nu-stiu- Cert este ca uneori, parintii, in ideea lor de-a face cat mai bine copiilor lor, o mai dau si-n bara… Asadar, cariera mea artistica a fost relativ scurta, am fost pe scenele Iasilor de la 16 la 20 de ani… Am continuat sa scriu / compun sporadic, am inceput munca, ma maritasem, aparuse copilul, o micuta afacere… si toate grijile si problemele de zi cu zi. Rareori s-a mai ivit ocazia sa cant intr-un anturaj /cerc restrans de prieteni… poezia si cantecul ramanand in ultima instanta pentru mine, doar o taina a sufletului… Ma rog, taina…pana la aparitia acestui topic… a acestui “club literar virtual”… DAR cine stie…poate intr-o buna zi… noi si altii de s-or mai aduna in timp… “construim” o cafenea reala (why not?) a “artistilor comunitatii romane din UK”… Who knows?... -hipno-

 

for a thousand years
sometimes we forget about us.
we forget where we left us,
and we never find the place…


but is not everything lost …
There is hope!

over a thousand years
a poor potter
will put his soul,
with our bones,
them will wet with fresh water
and then…we will be again.

but of course…
just over a thousand years!

 

RUN AWAY, AGAIN TODAY

I run to catch the summer's warming light,
I run to avoid the fight in sight,
I run on pieces of an unknown, lost dream,
I run yet, I feel so steady still...

Astray, roving in the damping night,
Trying to fight what's left behind,
With a new dawn, with a new day,
Escape away from yesterday...

But there's a music that I hear,
A sound so strong and dumb I fear,
A vibe that stems from deep within,
A heart rattling to break the seal...

With hands so rough, the eyes so clear,
Running in the winter of today,
To beheld again one day
The warming sun of yesterday...

 

rain drops on window
struggles heart on my chest
too early yellow leaves
all calling me to life

day to day, second by second;
I wish I could run the time
again... for sunny days.

but I'm stuck in yesterday
I live in memorys of tomorw
and future is go back

I’m still waiting there...
for nothing, for nowhere
for no one and for never.

 

ALONE


there are some days ...
too quiet.
days on a deep silence.
days with a peace which praise you in a while,
but that silence ..choke you the last smile.

Than ... you feel so damn alone.

there are some days ...
when you wake up looking.
for something... without knowing what.
first, stirs the "baggage" of your soul,
that care you all the time....
and finds that you keep so many people in there...
so... you should never be alone .


But... you feel so damn alone.

there are some days ...
when you realise that
at least one of them,
make you impossible dreams.
at least one of them,
transformed your world into a nightmare.
at least one.. killed you,
making you... a living dead .

And... you felt so damn alone.

there come some days ...
when you're not angry.
perhaps you should lick your wounds for a while.
then you wash the humiliation of failure.
you will put an armor,
carefully prepared in white nights,
and you will move up, all that walls
that collapsed over you yesterday.

Because... you feel so damn alone.

there come some days ...
when you get back your smile,
and you go hunting.
to kill.
just as you were killed.
because otherwise you can’t get out
from the darkness that others closed you
Because otherwise....you will be

Forever....so damn alone.

 

THE ILLUSION OF A HEART

Was really tough to let her Heart
Walking bare that iffy path,
To let her self believe in that revealed lie
And just disclaim,
Not a dream she was in,
But an illusion that held her tight,
An ilusion of a warming night,
A confusion of a fusion,
Between black and white...

And so her Heart spoke loud:
R:"I won't pretend I will forget,
What's been is there and it will always be
An important part of me.."

And in the darkness of the night
She heared again the keen whisper of the Heart:
R:"I won't pretend I didn't change,
A shred part of me is not as before
I stepped
The foreign land.."

And as the day was glimpsing slow,
Her Mind was gaining again control
Standing strong at the open door of her soul,
she said:
R:"I'll lock that goal,
I won't let you stay all alone on that chilly floor,
And turn your head
Like there's something left in that cool sand"...

But her grumpy Heart replied:
"I won't pretend that sometimes
I'm not saunterering all alone,
Open that forbidden door,
And I can't stop poking around
Through that not sealed baggage I left behind.."
And "I won't pretend that at times
I don't open wide my eyes
and stil say,
"How could they,
How could they let that candle in the rain,
The flame allay and die that way?"

And her Mind returned:
R:"I will weed out
That woe inside you, Heart...,
There is no price for that sad eyes.."

But when the illusion plummeted down
On the ground,
Her Heart could finally say:
R:"Now I can really see
The day and night, the dark and light,
The weight on my chest,
The cloud that was over my head
Preventing me to see
That you never cared about me..
Was just a faulty fantasy,
Not a sheer dream I was living in..
Just an illusion that kept me warm
When I was all alone..
But now it's gone,
It's not here anymore”...

 

last night,
I dreamed no more to you.
your name,
has no more dried my lips ...
he stayed hidden,
unknown to anyone
in a fold of my sheet.

I know,
I used too much with cold…
with wounds taken by falling stars,
counted from me,
in every night.

and for the first time,
not even your smile, or your love…
not hurt me any more ...
for the first time
I saw me …another,
in your eyes.

hmm!... dreams!
thinking of snowflake,
which does not know how many moments
make to the ground
and let himself on the wind
to take him in no place…to anywhere.