Pai draga colega/consateanca, tre' sa ma concentrez tareee, sa gasesc ceva nume celebre de poete... In fiecare dintre noi, zace un mic poet, chestia e ca, nu fiecare poate eventual, sa se exprime. Versurile alea sunt mai vechi, mai sunt desigur dar, mie mi-e frica de desuet, ca sa zic asa!
Izvor al linistii depline Florile, cele de viata pline, Ti-aduc in dar nenumarate visuri Si-a lor color te scoate, din cele mai adanci abisuri. Iubesc tot ce e viu in lumea-nconjuratoare, Iubesc si florile cu mult incantatoare. Dar mai ales, iubesc o prea-frumoasa floare. Si-a ei lucire e plina de candoare. Din trista negura a zilelor pustii, Ea imi apare suava si straluce Si ale ei petale stravezii Trezesc gustul iubirii-amar de dulce. Verdele ei mi-alunga-ngrijorarea, Iar soarele lucind in parul ei Mi-aduce-ntotdeauna incantarea. Din toamna tristei mele vieti, Facut-ai verde primavara Si-ntunecatele de-odinioara dimineti, Acum lucesc asemenea soarelui vara.
Ieri,poate-am zis adio trecutului stupid, Si-am zis ca tot ce-a fost nu va ma fi vreodata. Dar totusi sentimentul m-a facut avid Dupa ceva frumos ce-a fost odata. Astazi am inceput iarasi sa simt Iubirea cea de niciodata. Astazi, pana si focul pare rece Alaturat inimii mele-arzand Intr-un pustiu ce nu mai trece. Traiam candva in mintea mea cea simpla, Intr-un ocean de liniste deplina Astazi nimic nu e la fel, Pentru ca tu mi-apari dulce si senina. Doar zambetul tau cald e cel ce-aduce fericirea Si doar a ta prezenta mi-aduce multumirea. Totul acum imi pare Doar ceva abstract Pe langa stralucirea chipului sublim Ce-aduce fericirea in viata ce-o traim.
Pentru ca e weekend..... azi vor fi doua! Orice joc,isi are regulile sale. In orice joc poti fi cinstit, In orice joc poti trisa. Depinde de partener! Fiecare jucator, Poate urma reguli simple, Sau poate trisa... E dreptul fiecaruia sa-ncerce,dar... Depinde de partener! In orice joc, Exista invingatori si invinsi. La sfarsit fiecare poate fi orice.Dar... Depinde de partener! Exista totusi un joc,numit VIATA, In care nu prea sunt reguli, In care poti trisa... Atunci cand cartile sunt incredere,iubire,prietenie... Daca trisezi... Nu conteaza cat castigi, Ramai un invins,caci... AI AVUT un partener!
Diminetile reci Zorile,altadata un prieten bun Imi sunt dusman acum. Fiecare clip'a'noptii pare prea scurta Lasand Diminetile sa ne patrunda. Cu spatele inca fierbinte, rezemat de peretele rece, iti numar cu buzele umede fiecare strop de sudoare ce lin ti se prelinge pe frunte. Dar razele nemiloase bat in geam, oprind nemurirea.
Jumatatea mea….. Era lumea intreaga si cerul cu stele, Toate le-am adus , Sa te bucuri de ele. Jumatatea ta….. Era doar zambetul privirilor tale, Doar fericirea din sufletul tau, Si-al inimii dulci petale. Jumatatea mea…. In dar ti-am adus, Cu doruri si vise , cu lacrimi si suflet, Fericire …speranta…pe toate le-am pus. Jumatatea ta….. Vanduta de mult, Nu stiu cui si nici cand, Intr-o lume pierduta, pe doar cativa arginti, N-o mai poti pune, nici cand te minti.
POATE... Poate intr-o zi ...te voi lasa sa ma cunosti! Vei spune plina de uimire "nu esti tu" Si eu voi spune fara vorbe Sunt eu ...sau doar inchipuirea ce-ai visat... Sunt doar adierea vantului din noapte Ce doar din cand in cand te-a mangaiat. Vei vrea timid sa ma atingi… Cu mainile...cu pleoapele...cu buzele... Si tot uimita o sa vezi .. Ca nu-s aevea sunt doar vis. Sunt doar inchipuirea unor nopti de iarna, In toropeala plictiselii, Sunt doar placere si dorinta... A mea...a ta... si a mai cui?! Nu-i totul vis?! si totul nu-i real?! Nu-i tot asa cum vrem,...cand vrem...?! Depinde doar de noi! Putem?!!!
Oameni buni, Cred ca sunteti constienti ca acest topic se cheama "POEZIILE MELE" adica ale noastre / voastre PERSONALE (pleonasm intentionat!) cel putin ce-ati postat aici pe pagina asta pe mine m-a lasat masca!! POEZIILE VOASTRE sunt UNA-SI-UNA... si-au depasit CU MULT stadiul de "incercari"... Imi este foarte greu sa aleg una si sa spun care imi place mai mult BRAVO TUTUROR!.. BRAVO, in mod special Angel93 - ANGHELUSH -hugs- (nu merg emoticonii nici azi... Am remarcat maturitatea ta de anul trecut, cand ai inceput sa scrii pe forum... Desi aveai doar 17 ani, eu nu te-am considerat nici atunci, un copil... spusesem chiar despre tine UN TANAR MATURIZAT PREA DEVREME, in timp ce altii de varsta ta mai bat inca mingea pe maidan... pe tine te preocupa VIITORUL TAU, CONTABILITATEA, BUSINESS-ul si mai nou POEZIA !!... Ce surprize ne mai rezervi?... Stimati membri si vizitatori ai forumului Romani-Online, acestea sunt cuvintele / gandurile / versurile unui tanar de doar 18 ani, acesta este ANGHEL... de care cu siguranta vom mai auzi... Traiam candva in mintea mea cea simpla, Intr-un ocean de liniste deplina Astazi nimic nu e la fel, Pentru ca tu mi-apari dulce si senina. Doar zambetul tau cald e cel ce-aduce fericirea Si doar a ta prezenta mi-aduce multumirea. Totul acum imi pare Doar ceva abstract Pe langa stralucirea chipului sublim Ce-aduce fericirea in viata ce-o traim. Inca o data BRAVO Anghelush !! Cornel si Cata... aveti stofa de POETI CONSACRATI... Iar Cristi NE DA CLASA LA TOTI...dupa cum am scris si pe Facebook... SUBLIMA DEMONSTRATIA (din ultima ta postare) Putem asadar gandi / simti / exprima frumos si NU NEAPARAT IN VERSURI!!...
ACROSTIH Mereu imi esti alaturi la bine si la greu Asa departe si totusi ce aproape Raman in asteptarea visului mereu In inima speranta inca mai incape Aevea port in suflet dorul tau Nopte si zi…si zi…si noapte… ATUNCI CAND DORMI Am fost la tine asta noapte Si-n fiecare noapte vin Vin ca sa-ti spun ce simt in soapte Atunci cand dormi, si-n brate sa te tin Si pot sa fac cu tine ce vreau eu Atunci cand dormi fara sa stii nici tu Pe ochi, pe buze te sarut mereu Ce-mi pasa mie daca vrei sau nu… Iti mangai parul, ti-l rasfir usor Atunci cand dormi si n-ai habar, Te strang la pieptul meu cu dor, Te-acopar cu saruturi iar si iar…
Multumesc din suflet Ella >< (nici la mn nu merg emoticoanele) poezia e o pasiune de pe vremea cand abia eram in clasa a 8 a ,versurile exprima doar pasaje din viata mea desigur...dar nicidecum nu se pot compara cu cele ale lui Cristi ...inca o data multumesc si totodata vreau sa spun ca nici ale dvs nu sunt mai prejos...la mine acum, am noroc pt ca e perioada creativitatii (adolescenta) dar cei care pot compune asa de frumos ca toti ceilalti care au postat aici inclusiv dvs, merita sa fie aplaudati si laudati si pe buna dreptate ...continuati cu totii, Cristi a fost primul care a indraznit sa isi expuna creatia, se pare ca acum au capatat mai multi aceasta indrazneala. Oricum, romanul e poet prin excelenta indiferent de varsta, sex sau regiunea din care provine. Bravo tuturor!!!
Pacat ca nu mai merge butonul edit pentru a face o adaugire dar am sa o fac intr-un nou post... nu am sa mai pun compozitii aici din motive personale dar e un link la profilul meu catre blogul personal...nu fac reclama, ca atare nici nu postez link-ul aici (oricum e personal si nu are caracter comercial avand mai mult aspectul unui jurnal cu paginile deschise pt cei ce doresc sa il viziteze, si momentan e in stadiul de proiect, dar sper ca va arata mai bine si va contine cat mai multe articole curand) -cu-bine-
In serile noastre Nimeni nu mai canta serenade! Inimile au alt ritm- Bat la margine de drum drept, Insingurate! In noptile noastre Nimeni nu mai face invetarul stelelor! Din cand in cand clipesc, Mirate ca visele noastre Nu le mai ating! In timpul nostru Lacrimile curg spre guri de canal Ducand cu ele Pene din aripi de ingeri, Bucati de matase rosie, Note muzicale cu termenul depasit Si veri ruginite prea devreme!
Cornel, Nu mare mi-ar fi mirarea sa aflu ca poeziile postate de tine aici, fac parte dintr-un volum de versuri publicat deja (de tine bineinteles) ca prea frumos le zici!... -bravo- Am si eu foarte multe de-astea... de inima albastra... dar, multumesc lui D-zeu si in mod special unei persoane, care m-a scos din butoiul cu melancolie... si din acea stare... La un moment dat refuzasem sa mai scriu, poezii / versuri triste, refuzam sa-mi mai vars amarul pe-o foaie de hartie. Desi foarte triste, versurile si mai ales cantecele) compuse in acea perioada...ieseau relativ BINE nu de putine ori i-am facut pe cei apropiati (mai ales prietenele / fetele) sa planga cu ceea ce scriam (sau cantam) Apoi a urmat o perioada de vreo 7 ani in care n-am mai scris nimic... desi "ma chinuia talentul uneori" glumesc... -nu-ma-uit- vreau sa zic, desi aveam uneori inspiratie... refuzam sistematic sa mai pun pe hartie, ca o pedeapsa against myself... asteptam sa-mi vina mintea la cap...sau sa ma invat minte si sa scriu mai optimist... -ceeee?- Uite si "o replica" a ultimei poezii postata de tine... -hipno- DECEPTIE Dezmeticita din indiferenta te urmaream staruitor cu privirea. O aschie din esenta fiintei tale, sagetandu-mi privirea mi-a patruns in inima... Simtisem atunci cum prin vene -in loc de sange- mi se scurgea durerea. Indurereata am inchis ochii. Mi-a fost de-ajuns sa inteleg...
I HOPE I watch the people's eyes and hope, That the blue that I see, It doesn't come, From a dream remained, Behind of them. And as the pollution is everywhere, I breath and hope, That what I smell is not the air. Then I see the struggle, I see the fights, and I hope, That the blood that is drained down, Is not for an oil fight, Disguised, Of justice and patriotic pride... But it's for those ones That are drowning alone, To let them know, That is someone thinking at them, Out there. And In the night I watch the sky, and hope That is someone there, Listening to my prayer...
Cuvantul Ocean de necunoastere intunecata, Era in mintea mea umil de simpla Dar al meu suflet tanjea dupa lumina Ce n-o-ntalnise nici macar o data. Traiam intr-un abis de neputinta Visand la a-l cunoasterii 'nalt munte Si-n viata mea era o liniste deplina Si mintea imi cerea cu staruinta Din goliciunea ei sa o fac plina Sa-i curm indelungata suferinta. Univers, tu mare si straluce Deshide-mi ale mintii-ncuiate ganduri Spre ale cunoasterii gust dulce Rugata-l-am in numeroase randuri. Si zisa-mi-a intr-un final C-adevarata cheie e Cuvantul. Cuvantul e cel ce-a faurit pamantul, Rupt dintr-ale cosmosului carduri Si-adus pana aici de raze tulburi Asemenea tatalui Soare Cuvantu-mi incalzea mintea si gandul, Iar sufletul se umple de culoare. Nu mai e cenusiu precum pamantul, si-n liniste nu mai adie vantul. Cunoasterea acum rasare Precum o nobila si-ncantatoare floare. P.S Alte doua poezii noi impreuna cu articole pe blog
Asteptare te astept... la marginea unui vis neinceput, cand stelele vin sa bea lumina din luna, si ochii mei lumineaza albastru si trist intunericul. te astept... cand ceata imi curge pe tample... si amintirile coboara spre mine cu tristetile toamnelor pierdute in singuratate. te astept... cand dorurile se aprind in gandul meu de vis, si ... clipa se zbate cu fruntea de mal. mi-e frig...si te vreau langa mine. sunt singur si...te astept... la hotarul acestei zile fara capat, sa te invelesc cu dragostea mea... te astept... pe malul celalalt al clipelor, cand glasul tau ma cheama fara ca tu sa stii, acolo... unde pasii mei nu mai ajung ...niciodata.
....uneori iti poti citi gandurile in cuvintele altora..., alteori, iti vezi lacrimile in ochii lor. -trist- Si... din cand in cand, mai rar -trist- , iti poti simti bucuria din suflet, furand un zambet de pe buzele lor.... -ras4-