Singuratate... de Cristian Gabriel Groman la 16 mai 2010 la 06:49 O viata-ntreaga de-ar trebui s-astept...Sa-ti simt a trupului caldura...As astepta, ca sa te strang la piept...Si sa uitam de-a timpului masura...Sa te cufunzi incet in marea de iubire...Sa te ating, sa te iubesc, sa te sarut neincetat...Iar timpul sa se scurga in nestire...Caci tu esti fata la care atata am visat...Acum...sunt singur, trist,tu esti departe...Mi-e-atat de dor de tine, cu tine-as vrea sa fiu...Nici timpul, nici distanta, nimic nu ne desparte...Caci sufletul ne leaga, si asta sigur stiu...
Foarte frumoase versuri, Cristi ! Te-ai gandis sa publici...sau sa le traduci in engleza (banuiesc ca mai ai si altele) ? BRAVO, keep going !!
Multumesc din suflet, Ellaws...Am foarte multe...promit ca voi posta cate una in fiecare seara aici... Da...m-am gandit sa public...Doamne ajuta!!! O seara senina...
Anotimpuri... de Cristian Gabriel Groman la 15 mai 2010 la 18:22 Anotimpuri-atat de lungi, ca veacuri au trecut...Scurgandu-se-n singuratate si-n tacere...Dar tie nu-ti mai pasa cat te iubesc de mult...Sau ti-a pasat vreodata, te-ntreb, de-a mea durere?...Poate-ntr-o zi ploioasa, cand singura vei fi...Iti vei aduce-aminte cat te-am iubit de mult...Dar sufletul mi-e mort, nu ma vei mai gasi...Departe sunt de viata si de al ei tumult...
Speranta... de Cristian Gabriel Groman la 11 mai 2010 la 18:26 E frig si vantul sufla printre ramuri...Mi-e dor si sufletul imi e pustiu...Si flori de gheata se lipesc de geamuri...Eu numai langa tine vreau sa fiu... Se insereaza si stele-apar pe cer...Gandindu-ma la tine,eu nu le pot privi...In inima-mi e ceata,e viscol sau e ger...Nici eu nu stiu ce e,nu stiu ce poate fi... Stiu doar ca imi lipseste enorm iubirea mea...Si-o lacrima fierbinte se scurge-ncet incet...Amestecandu-se usor cu-n fulg de nea...Ce s-a topit pe-obraz cu-o unda de regret... O noapte-ntunecoasa se lasa peste lume...Sclipiri de diamante apar numai pe cer...Lumini ce ma-nfioara gandindu-ma la tine...Iar luna,prinsa-n ceata,e plina de mister... As vrea acum sa pot sa te aduc aproape...E tot ce imi doresc si tot ce pot sa sper...As vrea lumina-n suflet,sa nu mai fie noapte...Un rasarit de soare ce numai tu esti cer... Acum..cand totul imprejur e cenusiu si trist...Ma ratacesc prea singur pe strazi pustii si reci...O singura speranta ma face sa exist...Speranta ca-ntr-o zi sau noapte pe-aici o sa mai treci...
frumoase poezii de dragoste, sper ca cea careia ii sunt adresate le-a citit; departarea de fiinta iubita te provoaca la versuri triste, insa pesimismul tau nu face casa buna cu tineretea, incearca sa vezi si partea plina a paharului, de exemplu amintirile frumoase, natura ce te inconjoara, exista si asa ceva...
Tacerea... de Cristian Gabriel Groman la 14 mai 2010 la 21:35 S-a asternut tacerea si sufletul mi-e gol...Si o durere surda ma apasa...E noapte si doar stelele ma vad...Dar lor, sunt sigur ca putin le pasa...A fost o vreme cand luam totu-n ras...Si nu-mi pasa de viata, nici de moarte...Acum, simt ca ma pedepseste Dumnezeu...Pentru ca stiu ca nu te pot avea aproape...Ma rog la Dumnezeu sa-mi ia durerea...Pentru ca de la zi la zi e tot mai mare...Desi eu te iubesc atat de mult...N-ar ajuta pe nimeni s-ajung la disperare...Tot ce-am trait pana acum n-a fost nimic...Si totul a trecut pe langa mine fara rost...Dar cea mai mare bucurie e ca te-am intalnit...Si nu-mi mai pasa de nimic din tot ce-a fost...Speranta mi-a ramas si nu vreau ca sa moara...De ar muri si ea, nici eu nu as mai fi...Si sper, din toata inima, o zi sa vina...Cat mai curand, cand ne vom intalni...Atunci cand mi-este greu, si greu imi e mereu...Decat la poza ta pot sa privesc...Si cred c-am sa invat din nou sa plang...Pentru ca orice-ar fi, eu te iubesc...AcumS-a asternut tacerea si sufletul mi-e gol...Si o durere surda ma apasa...E noapte si doar stelele ma vad...Dar lor, sunt sigur ca putin le pasa...
Ce este de fapt o poezie?...In interpretarea mea, o poezie e un gand, un sentiment, o traire de moment, asternuta pe hartie… Multi dintre noi n-au indrazneala s-o faca, sa se exprime in scris… Multi tineri talentati si-au frant frazele-n doua si-au renuntat la ideea de-a expune ce gandeau, ce simteau pe hartie, doar pentru faptul ca (IN MOD GRESIT!) n-au gasit si rima potrivita…Unii au scris in secret, neavand increderea si curajul sa spuna chiar celor foarte apropiati… care ar fi putut sa-i sustina si incurajeze sa continue, iar poezia lor a murit odata cu ei… Altii au avut curajul de-a expune ideea pe hartie si astfel s-au nascut versurile albe, care nu urmaresc neaparat rima ci, ideea si mesajul in sine. Poetii, stim cu totii, sunt de mai multe feluri, fara a intra prea mult in amanunte, ca si cantaretii dealtfel, functie de caracterul si temperamentul fiecaruia: unii au ales sa cante natura, altii patria (acum unii canta despre cat a mai ramas din ea), unii au cantat despre “epoca de aur” in care au trait, despre constructii si macarale, despre “ctitorii” si conducatorii iubiti, altii mai mult sau mai putin romantici si-au cantat iubirea… dar si in functie de starea de spirit sau perioada prin care au trecut… Pana si marele nostru Mihail Eminovici a fost acuzat la acea vreme, de prea mult romantism, pesimism si subiectivism… (asta insa, n-aveam cum sa invatam noi la scoala). Ce este de fapt o poezie?... Subliniez: in viziunea mea, este un mesaj (mai scurt sau mai lung) pe care poetul il are de transmis. O poezie poate fi, uneori DOAR O SIMPLA FRAZA, daca acea fraza este sufficient de cuprinzatoare si daca pana la sfarsitul frazei, poetul a reusit sa transmita mesajul dorit…
Cristi, Am placerea (in maniere englezesti) de-a o introduce pe Crimm, care este o persoana deosebita, inteligenta, generoasa, inteleapta pe langa multe alte calitati care le are, Crimm are o natura optimista, radiaza de speranta si viata (are si de ce!) traieste un vis implinit: familia si toti cei dragi o sustin si o iubesc, are multi prieteni adevarati, iar aici pe forum noi o iubim si apreciem pentru ceea ce face. Asta incearca sa faca si cu tine, cu alte cuvinte… sa te scoata din butoiul cu melancolie. Starea ta de spirit este temporara, chiar si asa, poti sa profiti de ea: pune pe hartie tot ce simti, caci peste vreme poti reveni asupra versurilor, esential este sa “imortalizezi” sentimentul / ideea…poti reveni oricand asupra versurilor sa le dai alt contur, unde vei considera ca e cazul… Crimm, Hai sa-l chemam pe Cristi inapoi, sa-l urmarim si sa-l sustinem in continuare, sa-si cante iubirea… Este momentan un pic mai romantic, chiar daca acum plange (si o face in cuvinte deosebit de frumoase – parerea mea). E o stare de fapt, care cu timpul va trece. Trust me, Crimm (si tu Cristi), am scris si eu la vremea mea versuri, de la foarte melancolice, pana la foarte optimiste sau satirice…(depinde de starea in care ma aflam). Am scris si pentru bani multe texte “Ce din coada par sa sune”, care s-au cantat pe scena, publicul a aplaudat indelung?...A iesit banul?...eu continuam sa scriu “commercial” si “la comanda” dupa povestile pe care mi le dicta “clientul”… Cu permisiunea lui Cristi, cand o sa am timp.. o sa postez si eu aici pe topicul deschis de el, cateva mostre N-o voi face nici pentru aprecieri, nici pentru critici…si as mai ruga si pe altii care aveti aceasta pasiune (secreta) a sufletului vostru, sa ne-o impartasiti si noua… Doua sau trei poezii PERSONALE daca aveti, incercati sa contribuiti…CURAJ!! Cine stie ce mandrete de topic facem si noi aici?… Cum au facut si altii cu COPY/PASTE… cred ca daca-mi dau silinta un pic, pot si eu asa… Glumesc desigur, pe topicul “Cate o poezie in fiecare zi” sunt intr-adevar postate “spuma elitelor”, sunt selectate valorile reale ale poeziei romanesti, ale consacratilor nostri… DAR “mortii cu mortii si viii cu viii”… Haideti aici pe acest topic sa incercam sa demonstram ca asa “calici cum suntem, suntem totusi gingasi” Oropsiti, imprastiati de soarta prin toate colturile lumii, eu cred ca natiunea noastra MAI POATE NASTE POETI !! (?) Offff Cristi, offfff…greu tare cu iubirile astea la distanta, dar mai ales cu iubirile neimpartasite…offfff…Nu cred ca exista cineva care sa nu fi trait vreuna din astea…chiar daca n-a asternut pe hartie…(sau asta s-a intamplat candva, demult si-au uitat de-atunci) sunt convinsa ca unii se vor recunoaste in cateva din poeziile tale…(sau ale mele) ca am si eu o droaie d-asetea de inima albastra… BRAVO Cristi, ca ai avut curajul san e impartasesti gandurile / trairile tale… DAR lasa “concediul” si intoarce-te pe acest topic, eu ma alatur tie si cui nu-i place ce facem noi aici…or sa ne ignore (ca asa zice si regulamentul) On topic: FANTEZII DESPRE TINE In fanteziile mele, eram numai noi doi. Intr-o lume abstracta, fara vant, fara ploi Era intr-o zi minunata de joi Si era interzis sa privum inapoi… Nu era nici distanta, nici timp intre noi, Nici trecut, nici minciuna…eram doar noi doi Si atat de aproape, ca nu-ti vine sa crezi Savuaram fascinata privirea ochilor tai verzi. Ce simteam pentru tine, n-as putea sa descriu Nu gasesc nici cuvinte acum sa explic, Mi-era bine cu tine, altceva nu mai stiu… Fantezii despre tine…altceva nimic… (personajul din poezie, intrebat “Cand vii?” raspundea mereu ca “Joi…” SA CEREM IUBIRII IERTARE Imi amintesc seara aspra Cand era frig si ningea Insa in inima noastra Doar soare era. Cuprinsi de caldura iubirii Eram fericiti amandoi, Dar azi ne privim cu uimire De parca n-am mai fi noi. R: Sa cerem iubirii iertare Ca nu ne-am tinut de cuvant Iar astazi cuprinsi de uitare Desfacem al ei legamant Inima ta e de gheata, Inima mea e de plumb, Parca si drumul spre tine Azi mi se pare prea lung. Inima mea inca bate Pentru iubire, in piept Revino, cat de departe, Revino, revino…repet. R: Sa cerem iubirii iertare Ca nu ne-am tinut de cuvant Iar astazi cuprinsi de uitare Desfacem al ei legamant. Acestea sunt incercarile mele… Cristi le-a expus pe ale lui… Ale voastre care sunt? Hai curaj…si altora!!
...Iarna...Sarbatori...mese-mbelsugate...si totusi...sa nu uitam de ce... raspunsul este...Pruncul Iisus...<3<3<3 de Cristian Gabriel Groman la 22 decembrie 2010 la 20:29 E iarna si neaua-i peste tot... Se vad colindatori in zare... Trosneste lemnul de stejar in foc... Si sanii se zaresc in departare... Acum, in fiecare casa... E zi de sarbatoare... Se pregatesc cu totii pentru masa... Si-s veseli toti, cu mic, cu mare... Se trage vinul de la beci... Se scoate-o galbena palinca... E ziua vinurilor reci... Din cand in cand, se scoate Din cuptor cate-o placinta... Si gazdele stau vesele-n pridvor... Tot ascultand urarea... Ce le-o rostesc copii-n cor... Tot satul simte astazi Sarbatoarea... Colacii isi asteapta randu-n cos... Iar vinul, in ulcele... Mai vine la colind si cate-un mos... Si dup-un stop de vin, mai prinde si-el putere... De cand se stie, el a colindat... Nu a lipsit de loc... Si-acum, de gazda-i invitat... Sa sada langa foc... "Stai, mosule, te rog, cu noi nitel... C-ai inghetat, e frig si ger afara... Si sa ciocnim cu totii-un paharel... Din cea palinca veche, galbioara... Si sa-ncercam niste carnati... Ce stau cuminti intr-acea oala... Si-abia asteapta-a fi mancati... De-aceia, ce de bine, ne urara..." Si vin colindatorii cete, cete... Trosnind din bice si din clopotei... Sunt si baieti, dar sunt si fete... Si gazda le da mere, nuci si colacei... Si de-o fi anul ce-o sa vina... Cu spor si sanatate... Va asteptam din nou la noi... Cu mese-mbelsugate... Dar...nu uitati nicicand... De ce ne-am strans cu totii in pridvor... Nu pentru voie buna... Si nu pentru bucate... Ci pentru-al Maicii Sfinte Scump Odor... Ce s-a nascut si ia asupra-I... Cu Pace si cu Bunatate... Ale intregii omeniri si ale noastre, toate... Minciuni, si rautati, si rele si pacate...
E ANUL NOU E Anul Nou, tu nu esti langa mine, Nicicand parca mai singura n-am fost, Primesc felicitari, urari de bine Care-n absenta ta n-au nici un rost. Aud cum bate doisprezece-n noapte, Cu cine oare vei ciocni acum? Paharul meu plin de singuratate Abia-l zaresc prin al tigarii fum. Si nu mi-am pus in gand nicio dorinta Caci anul ce-a trecut nu s-a-mplinit, Degeaba-n suflet ti-am purtat credinta Te-am asteptat…tu insa, n-ai venit. Tin minte cand am petrecut cu tine Noaptea de Anul Nou, iti amintesti? Gandeste-te o clipa si la mine Primul pahar din an cand il ciocnesti. Gandeste ca eu plang in acea clipa Eu retraiesc o clipa din trecut Cand tu faceai din soapte de amor risipa Iar eu plang clipa-n care te-am crezut. E Anul Nou, dar nu si pentru mine Nicicand para mai singura n-am fost. Tu nu stii daca-mi este rau sau bine Iar de-ai afla, ar mai avea vreun rost? (multumesc lui D-zeu, nici nu mai fumez si nici chiar asa de singurica nu mai sunt...)
♥♥♥ Ultimul clip...intr-o noua varianta... sper sa va placa... O Duminica binecuvantata tuturor!!! ♥♥♥ Doamne ajuta!!! ♥♥♥http://www.youtube.com/watch?v=kXqgubGrPfk&feature=player_detailpage
Cu-adevarat impresionant Cristi si din ce in ce mai bine, asta este de departe cel mai reusit videoclip -bravo- Ideea de a-ti folosi vocea (c-o fi a ta sau a altcuiva) care recita / exprima mesajul foarte bine, e super! Ce-ar fi sa faci si cu celelalte poezii la fel? Chiar ma intrebam unde-ai disparut atata vreme, atat tu cat si poeziile tale, care le-ai imprastiat (mai bine zis ABANDONAT) pe fiecare pe cate un topic separat... si-au disparut care-ncotro -nu-stiu- Pai nu-i pacat sa faci asa? Te rog sa n-o iei drept vreun repros, ci doar ca sugestie, din experienta pe care-o am p-aci pe forum... Si eu am multe postari (importante / interesante) pe care nu le mai gasesc... or fi p-aci pe undeva sau prin arhiva, cine stie... -plasture- Hai incearca sa-ti aduni aici poeziile (videoclipurile) ca sa le poata urmari toata lumea de la cap la coada -da-da- Inca o data FELICITARI -bravo- si MULT SUCCES !! -hipno-