26.2 C
London
Sunday, June 13, 2021
£1 = 0.00RON / €inf / $0.00

Pilde cu talc si morala...

Discussion in 'AMUZAMENT' started by rebecca_uk, Feb 20, 2009.

  1. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Pumnul de nisip
    Georgio, un baietandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreuna cu mama sa.
    Dintr-odata, el o întreba:
    - Mama, cum poti sa pastrezi un prieten odata ce l-ai gasit?
    Mama reflecta câteva secunde, apoi, aplecându-se, lua doi pumni de nisip. Tinându-si palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scapa printre degete si, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.
    În acelasi timp, tinu larg deschisa cealalta mâna: nisipul tot ramase în causul palmei.
    Georgio privi uimit si apoi striga:
    - Acum înteleg...
     
  2. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Un demon da unui copil un ghemotoc de ata si-i spune: " acesta e firul zilelor tale. Ia-l! Cind ai sa vrei ca timpul sa curga mai rapid, trage de fir: zilele tale vor trece mai repede sau mai incet, dupa cum ai sa dai drumul ghemotocului, mai iute sau mai pe indelete.Atita timp cit nu te vei atinge de fir, vei ramine mereu in aceeasi clipa a existentei tale."
    Bucurati-va de fiecare moment al existentei voastre si amintiti-va ca numai de fiecare depinde cit de senin sau cit de trist va fi acesta.
     
  3. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Se spune ca cineva se plimba pe plaja intr-o noapte cu luna plina in timp ce gandea:
    "Daca as avea o masina, as fi fericit.
    Daca as avea o casa, as fi fericit.
    Daca as avea un job perfect, as fi fericit.
    Daca as avea o pereche perfecta, as fi fericit."
    La un moment dat se loveste de o punguta plina cu pietre si incepe sa le arunce in mare una cate una de fiecare data cand zicea: As fi fericit daca..
    Asa a facut pana in momentul in care i-a ramas o singura piatra in punguta, piatra pe care a si pastrat-o. Ajungand acasa si-a dat seama ca acea pietricica era un diamant foarte valoros.
    Iti dai seama cate diamante a aruncat in mare fara sa se opreasca si sa le aprecieze? Cati dintre noi trecem aruncand comori pretioase in timp ce asteptam ceea ce credem ca e perfect sau visand si dorind ceea ce nu avem, in loc sa apreciem ceea ce avem langa noi.
    Uita-te in jurul tau si daca te vei opri sa analizezi, iti vei da seama cat de norocos esti... fericirea e foarte aproape de tine si nu i-ai dat ocazia sa o demonstreze.
    Observa pietricica... poate fi un diamant foarte valoros. Fiecare zi e un diamant pretios, valoros si de neinlocuit. Depinde de tine sa profiti de el sau sa il arunci in marea uitarii si sa nu il mai recuperezi niciodata.
    In viata, toti avem un destin de implinit...
     
  4. silverfern

    silverfern New Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    1,411
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.
    Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…
    Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a parut ca toti
    copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.
    Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
    Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.
    „Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
    Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.
    Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.
    Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.
    Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.
    În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
    „Tu nu vrei sa desenezi?”.
    „Ba da!”, a zis baietelul.„Ce desen facem?”.
    „Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
    „Cum sa-l fac?” zise baietelul
    „Cum îti place tie!” raspunse ea
    „Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
    „Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.„Daca toti ati face acelasi desen, si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
    „Nu stiu!” zise baietelul
    Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…
     
  5. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Un consultant de renume şi-a început un seminar ţinând în mâna o bancnotă de 20 USD în faţa a 200 de oameni. A întrebat:“Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $?” Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:
    “Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea.” Nici nu a terminta bine de vorbit că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:
    “Cine o mai vrea?” În aer mai erau ridicate mâini.
    “Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta?” şi a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.
    “O mai vrea cineva?”, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.
    “Dragii mei prieteni, tocmai aţi învăţat o lecţie foarte valoroasă. Indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!”

    Morala
    De multe ori în viaţa noastră suntem părăsiţi, jigniţi, stropiţi cu noroi din cauza deciziilor pe care le luăm şi a circumstanţelor de care avem parte în viaţa noastră. Ajungem să credem că nu avem nicio valoare.
    Dar să ştii că indiferent ce s-a întamplat şi ce se va întâmpla nu îţi vei pierde niciodată valoarea. Pentru cei care te iubesc tu eşti de nepreţuit. Valoarea vieţii noastre provine nu din ceea ce facem, pe cine cunoaştem ci din ceea ce suntem.

    O noapte calda si linistita!
     
  6. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Zidul
    Într-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă.
    După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi pustnici era convins că ajunsese la desăvârşire.
    Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să vorbească cu puţinii pelerini ce veneau încolo, adăpostindu-i şi hrănindu-i pe aceia care se rătăceau pe acolo sau pe cei care doreau să se ascundă. "Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune" gândea cel dintâi pustnic, căruia nu-i plăceau desele - chiar dacă nu îndelungate - absenţe ale celui de-al doilea.
    Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei sale grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşeală.
    După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.

    Uneori construim ziduri de jur împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor.
    Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre.
    Şi mai cu seamă aceea de a încerca să nu devenim "o piatră în plus în zidurile altora ".

    (Bruno Ferrero)
     
  7. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Povestea unei lumânări sau Nevoia de Solidaritate

    "E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine... Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ?
    În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:
    Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
    A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc, să mă dăruiesc chiar pe mine însami... Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.
    Si voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumina şi căldura, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva: dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici... Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă.
    Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice.
    Şi la voi oamenii e tot aşa,împreună luminaţi mai mult..."
     
  8. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Povestea catelusului schiop

    În vitrina unui magazin de animale era un afiş:
    “Căţeluşi de vânzare”
    Un baieţel de vreo 10 ani intră şi intreabă care-i preţul unui căţeluş. Vânzătorul îi răspunde că preţul este între 30 şi 50$. Băieţelul bagă mâna în buzunar, scoate câteva monezi. Numără 2.70 $ … şi apoi întreabă: “Aş putea vedea căţeluşii?” Vânzătorul zâmbeşte. Fluieră odata si din magazin iese afară căţeaua şi în urma ei 5 căţeluşi frumoşi. Al şaselea căţeluş… rămase în urmă şi nu se apropia!
    Băieţelul întreabă: “De ce căţeluşul astă şchioapătă ?” Omul îi răspunse că acesta s-a născut cu o problemă la picior şi va şchiopăta toată viaţa! “Acesta-i caţeluşul pe care-l doresc”, a spus băieţelul cu bucurie în glas. “Dacă asta e dorinţa ta, ţi-l dau gratis!”
    Copilul s-a suparat şi a răspuns: “Nu-l vreau gratis, preţul lui e la fel ca şi a celorlalţi căţei, îţi voi da tot ce am la mine acum, şi în fiecare lună îţi voi plăti 50 de cenţi, până voi achita preţul lui intreg !”
    “Eşti sigur că vrei acest căţeluş? Dar niciodată nu va putea fugi sau juca sau sări precum ceilalţi!”
    Băieţelul s-a aplecat, şi-a ridicat puţin pantalonul şi i-a arătat vânzătorului aparatul de fier ce-i susţinea piciorul strâmb.
    “Nici eu nu pot alerga, de aceea acest căţeluş are nevoie de cineva care să-l înţeleagă!”
    Ochii vânzătorului s-au umplut de lacrimi când i-a spus copilului:
    “Mă rog, şi sper ca fiecare căţeluş să aibe pe cineva care să-l iubească, aşa precum tu îl vei iubi pe acest căţeluş!”

    Morala, pentru ca intodeauna exista una:
    În viaţă nu contează cine eşti,contează ca cineva să te preţuiască şi să te iubească necondiţionat ! Un prieten adevărat, este acela care soseşte în timp ce ceilalţi… dispar!
     
  9. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    O fata se vaita tatalui sau ca nimic nu-i iesea bine.Nu stia cum sa faca sa avanseze si ea in viata, si se considera invinsa.Era obosita sa lupte fara a obtine nici un rezultat.Avea impresia ca de fiecare data cand rezolva o problema, aparea alta. Tatal sau, un bucatar, a adus-o la serviciu cu el. A luat 3 oale si le-a pus cu apa la fiert.Cand a inceput sa fiarba apa, a pus morcovi intr-una, oua in alta si un ultima niste cafea. Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna un cuvant si suradea fetei lui. Fata astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce vroia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minuta tatal a stins focul.A scos ouale intr-un castron, a scos morcovii intr-o farfurie si la sfarsit a pus cafeaua intr-o ceasca.Privindu-si fiica a intrebat-o: Draga, ce vezi aici? Oua, morcovi si cafea, a raspuns ea. I-a spus sa atinga morcovii. Ea i-a atins si a observat ca sunt moi.Apoi i-a cerut sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Atunci ea a observat ca e foarte tare.Dupa care i-a cerut sa guste din cafea. Si ea a inceput sa rada si sa soarba lichidul parfumat.Surprinsa si intrigata l-a intrebat pe tatal sau: Ce semnificatie au toatea astea, tata?Atunci el i-a explicat ca cele 3 elemente au infruntat aceeasi adversitate: Apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit. Morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat. Ouale au devenit foarte dure. In schimb cafeaua a schimbat apa. "Care din aceste elemente te crezi tu? Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi?", si-a intrebat fata."Esti un morcov, care pare tare, dar, cand fatalitatea si durerea te ating, te inmoi si iti pierzi taria? Esti un ou care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa o moarte in familie, o separare sau o despartire, devine dur si inflexibil? Pe din afara nu te schimbi, dar pe dinauntru ai un suflet si o inima amare? Sau esti un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta,elementul care-i cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare. Iti doresc sa ajungi ca grauntele de cafea, ca atunci cand lucrurile nu sunt tocmai roz, sa poti reactiona pozitiv, fara sa te lasi invinsa de circumstante si sa faci in asa fel ca totul in jurul tau sa se amelioreze!Iti doresc ca intotdeauna sa fie o lumina in fata drumului tau si a persoanelor care te inconjoara!Iti doresc ca intotdeauna sa poti iradia cu forta, optimismul si bucuria ta de a trai dulcea aroma de cafea.Niciodata sa nu pierzi acest parfum care numai tu stii sa-l transmiti ."
     
  10. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    EINSTEIN SI DUMNEZEU
    Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii.
    El i-a intrebat:
    - Dumnezeu a creat tot ce exista?
    Un student a raspuns curajos:
    -Da, bineinteles!
    - Chiar tot? a intrebat profesorul
    - Da, tot! a raspuns studentul.
    - Atunci Dumnezeu a creat si raul. Pentru ca raul exista – a replicat profesorul
    La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut. Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca credinta este doar un mit.
    Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
    -Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?
    - Bineinteles! a venit imediat raspunsul.
    - Frigul exista?
    - Bineinteles! A raspuns profesorul. Nu ti-a fost niciodata frig?
    - De fapt, domule profesor ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu exista . Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii.Un obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara caldura obiectul est inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa caldurii.
    - Dar intunericul?, intreaba studentul.
    - Exista!, vine raspunsul profesorului
    - Din nou gresiti, domnule – Intunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii
    In final studentul intreba:
    - Si raul, domnule profesor, raul exista? Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile oamenilor, este absenta dragostei, omenei si credintei.Dragostea si credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere raului
    Acum era randul profesorului sa taca.

    Numele studentului era : ALBERT EINSTEIN !
     
  11. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Câinele în oglindă
    Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense.
    Astfel se văzu dintr-odată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie. Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi.
    Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie – se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari.
    În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge.
    Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii din oglindă ar fi răspuns în acelaşi fel. Şi întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare.
    GASIM INTOTDEAUNA CEEA CE CAUTAM. ASADAR CAUTATI FERICIREA,IUBIREA SI CLIPELE MINUNATE CARE SA VA RAMINA VESNIC IN MINTE.
     
  12. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Găsim întotdeauna ceea ce căutăm.
    Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:
    - Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
    Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
    - Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
    - Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
    - Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
    Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
    - Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
    Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
    - Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
    - Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
    - Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.
    Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânâr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
    - Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
    - Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi găsi în ei.
     
  13. silverfern

    silverfern New Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    1,411
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Un băieţel ce vindea reviste pentru şcoala sa, a ajuns în faţa unei case pe care oamenii o vizitau foarte rar. E o casă veche, la un pas de a se dărâma, iar proprietarul acesteia e un bătrân care cu greu ieşea afară. Iar când ieşea nu îşi saluta niciodată vecinii, ba mai mult le arunca priviri crunte, duşmănoase.

    Băieţelul îşi luă inima în dinţi şi bătu la uşa bătrânului. În timp ce aştepta a început să transpire şi să tremure de frică. A fost avertizat de părinţii săi să ocolească acea casă. Dar trebuia să îşi facă norma la vânzarea revistelor, aşa că nu avea încotro.

    Pe când era pe punctul să renunţe şi să plece mai departe, uşa s-a deschis încet.

    “Ce doreşti?” l-a întrebat bătrânul.

    “Domnule, eu vând aceste reviste şi mă întrebam dacă nu cumva doriţi şi dumneavoastră să cumpăraţi una.”

    Bătrânul se holba la copil fără să scoată un cuvânt pe gură. Băiatul, reuşind să arunce o privire în casa bătrânului, observă că acesta are deasupra şemineului o colecţie de figurine-căţei foarte vechi.

    “Colecţionaţi căţei?”, întrebă curios băiatul.

    “Da, am multe colecţii. Ele sunt familia mea, sunt tot ceea ce am.”

    Auzind acestea băiatului i se făcu milă de bătrân pentru că părea un suflet atât de singur.

    “Ştiţi, domnule, eu am câteva reviste pentru colecţionari care ar fi perfecte pentru dumneavoastră. Una dintre ele este chiar despre căţei.”

    “Nu băiete, nu am nevoie de nicio revistă. La revedere.”, zise bătrânul în timp ce închidea uşa.

    Băiatul s-a întristat pentru că nu a reuşit să-şi vândă revista. Mai trist era însă la gândul că acel bătrân era atât de singur în casa lui mare. Mergând acasă îi venise însă o idee. Avea o mică figurină cu un căţel pe care o primise de mult de la mătuşa lui. Cum acea figurină nu însemna foarte mult pentru el de vreme ce avea un câine în carne şi oase şi o familie numeroasă, s-a decis să i-o ducă bătrânului.

    A fugit într-un suflet la casa acestuia şi a bătut la uşă. Bătrânul a deschis şi i-a spus tăios:

    “Băiete, ţi-am spus că nu am nevoie de nicio revistă!”

    “Domnule, ştiu asta. Eu doar v-am adus un cadou.” Zicând acestea, copilul i-a înmânat figurina iar faţa bătrânului s-a luminat într-o clipită.

    “Eu am un câine acasă, aşa că acesta e al dumneavoastră”, continuă băiatul.

    Bătrânul a încremenit de uimire. Nimeni, niciodată nu i-a dăruit nimic şi nici nu i-a arătat atăta bunătate.

    “Băiete, tu ai o inimă mare. De ce ai făcut acest gest?”

    Copilul îi zâmbi bătrânului şi îi răspunse:

    “Pentru că îţi plac câinii!”

    Din acea zi bătrânul a început să iasă mai des din casă şi să intre în vorbă cu vecinii săi. El şi băiatul au devenit buni prieteni. În fiecare săptămână copilul venea la el în vizită împreună cu căţelul său.
     
  14. silverfern

    silverfern New Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    1,411
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    O bătrână Cherokee îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o luptă între 2 lupi.
    Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
    Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
    Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
    “Şi cine va câştiga această luptă?”
    Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
    “Cel pe care îl hrănesc.”
     
  15. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    GANDURI

    A fost odata un om sarac care-si purta povara gandurilor pe un drum de la marginea unei paduri… Fiind obosit, s-a sezat sa se odihneasca, sprijinindu-se cu spatele de un copac. Dar omul nu stia ca acel copac avea puteri magice, ca indeplinea toate dorintele celor care-l atingeau.
    Pribeagul se gandi mai intai ce bine i-ar prinde un pahar cu apa. Si… brusc, se trezi ca tine in mana un pahar cu apa limpede. Surprins, a tinut un timp paharul in mana, dar in final a decis sa-l bea.
    Apoi, ii trecu prin gand: “Ce mi-as dori acum ceva sa mananc…” Si dintr-o data se trezi cu mancare alaturi.
    “Se pare ca dorintele mi se implinesc” gandi omul, mirat. Drept care rosti cu voce tare: “Vreau o casa minunata!” Si casa minunata aparu langa el. Apoi isi dori si o femeie superba si inteligenta, cu care sa-si imparta norocul. Cand i s-a realizat si aceasta dorinta, omul i-a zis femeii de langa el: “Stai putin, ce se intampla aici? N-am eu asa noroc! Nu mi se pot intampla atatea lucruri minunate tocmai mie!”
    In momentul in care a rostit aceste cuvinte… toate au disparut.
    “Stiam eu…” zise omul clatinand din cap… apoi s-a ridicat de sub copac si a pornit pe drumul de la marginea padurii, purtandu-si povara gandurilor…

    Singura putere care se poate opune puterii unui gand - sau “credintei” - este cea a unui alt gand (poate din subconstient) sau a altei “credinte” interioare. O anumita forma-gand in subconstient se indoieste de posibilitatea de realizare a imaginii-dorinta creata de gandul constient, astfel rezultatul este, de multe ori, impiedicat sa se manifeste in planul fizic.
     
  16. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    FABULA:
    Paunul care se planse zeitei
    Un paun se duse la o zeita sa se planga de uratenia glasului sau. - Nu e drept! facu el.
    Privighetoarea, o pasare neinsemnata, canta ca nimeni alta, pe cand eu am un glas care starneste rasul.
    - Taci, pasare fara minte!
    Privighetoarea canta frumos, papagalul poate vorbi ca oamenii, soimul zboara ca o sageata, dar nimeni, vezi tu, nu este impodobit ca tine!

    Morala acestei fabule:
    Sa fim multumiti de calitatile noastre si sa nu le privim cu invidie pe ale altora.
     
  17. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Un magar zurliu si care cu vreo cativa ani in urma vietuia pe langa turma
    Nu stiu cum....prin ce-ntamplare....a ajuns la coama tunsCu pomada parfumata, pupuri uns!si tot batand din picioare,
    Cu-n tupeu de derbedeu, a patruns printre saloane...
    Cu oglinzi, muzica buna, cu boieri si cu cucoane!
    Mandru se privi-n oglinda scuturande-se semet
    Vrand sa para domn de curtenicidecum un malaiet!.
    Poti sa pui ce vrei pe tine,zise-oglinda suparata,
    Tot magar ramai... chiar daca versi odat' pomada toata!
    Eu magar????....racni magarulsi sarind infuriat
    Dintr-o singura copita toat- oglinda-sfaramat!
    Ah .a suspinat oglinda....trecand dincolo de viata
    Adevarul totdeauna, doare cand e spus in fata!
    Si oricat de alb te-ai credene-ntinat ca albii nuferi,
    Omule.cand faci ca mine.pregateste-te sa suferi!!!
     
  18. silverfern

    silverfern New Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    1,411
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Un maestru a plecat cu ucenicul sau în junglă. Chiar dacă era în vârstă, îşi făcea drum cu agilitate, în timp ce discipolul tot aluneca şi cădea de multe ori. Tânărul se ridica şi mormăia mânios de fiecare dată dar continua să-şi urmeze maestrul. După o bună bucată de drum, au ajuns într-un loc sacru. Fără să se oprească o clipă, maestrul s-a întors pe drumul pe care veniseră.
    "Nu m-ai învăţat nimic astăzi," spuse novicele, după ce căzuse a mia oară.
    "Te-am învăţat un lucru, dar nu ai reuşit să-l înţelegi," spuse maestrul. "Încerc să te învăţ cum să înfrunţi greşelile în viaţă."
    "Şi cum ar trebui să le înfrunt?"
    "În acelaşi fel în care ar fi trebuit să înfrunţi fiecare căzătură," răspunde maestrul. "În loc să blestemi locul unde ai căzut, trebuia să încerci să înţelegi ce te-a făcut să aluneci înainte."
     
  19. silverfern

    silverfern New Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    1,411
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Odată un tată şi un fiu şi-au luat măgarul la târg să-şi cumpere de mâncare. La început, tatăl a încălecat măgarul şi băiatul a mers pe lângă. Pe măsură ce treceau, de pe marginea drumului au început remarcile: "Ce îngrozitor! Ditamai bărbatul merge călare, în timp ce bietul băieţel merge pe jos."
    Nedorind sa fie criticat, tatăl a descălecat şi l-a lăsat pe băiat pe măgăruş. Dar atunci lumea a început să spună: "Ce ruşine! Tatăl merge pe jos şi băieţelul merge călare."
    Până la urmă au încălecat amândoi. Cineva de pe marginea drumului a inceput sa se mire:"Câtî cruzime! Doi să-l călărească pe bietul măgăruş."
    Auzind acestea, au descălecat amândoi şi au luat-o pe jos. Dar trecătorii au chicotit: "Câtă prostie. Merg amândoi pe jos şi măgarul ăla perfect sănătos nu cară nimic."
    În final, tatăl şi fiul au ajuns la târg. Copilul mergea pe jos si barbatul ducea magarul in spinare.

    Orice ai face cineva tot te va critica.
     
  20. silverfern

    silverfern New Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    1,411
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Discipolii meditau asupra unui dicton al lui Lao Tze: „Cei care cunosc, nu spun. Cei care spun, nu cunosc."
    Când maestrul a intrat, ei l-au întrebat ce semnificaţie au aceste cuvinte.
    Maestrul i-a întrebat: „Care dintre voi cunoaşte parfumul trandafirilor?"
    Toţi au ridicat mâna.
    Apoi le-a spus: „Exprimaţi-l în cuvinte!"
    Toţi au rămas tăcuţi.
     

Share This Page