Gravidutze si mamici, haideti aici! #2

Felicitari!! Sa ai o sarcina cat mai usoara si lipsita de peripetii!!
Stai linistita, ai rabdare si totul se va rezolva! Nu este usor, dar nici imposibil!
In legatura cu sistemul...depinde la ce te referi..daca te referi la sistemul medical, eu zic k e ok, are hibele lui dar in principiu e de incredere! Daca nu vei avea probleme pe perioada sarcinii si sa dea Domnul sa nu ai, atunci vizitele la scan si la midwife vor fi foarte rare!
Succes, si daca ai nelamuriri, nu ezita sa intrebi, sunt multe mamici si viitoare mamici experimentate pe aici!

 

Multumesc dragele mele de incurajari si de promtitudine!
Sa dea Dumnezeu sa vina bebe sanatos si voios, ca asta e cel mai important !

Voiam sa va intreb daca e doar sensatia mea sau in Londra spitalele sunt mai "superficiale" decat cele din afara ei ?! A nascut cineva la Queen's Hospital Romford? Acolo am programarea la scan si cred ca acolo se va petrece si marele eveniment. Am o prietena care a nascut acolo si nu a avut o experienta placuta deloc.

Pupici la burtici si mamici !

 

Nu sriu daca e asa sau nu, eu am nascut la Kings college hospital si am avut parte de o atentie deosebita! M-au facut sa ma simt k o regina -da-da-

 

Felicitari Alina ! Daca pe 26 esti la Queens ne vedem acolo, eu am progrmare la scan, sunt mama de bebe 2 in devenire
Am nascut la Queens prima data si nici eu n-am avut o experienta grozava, medicii in general au fost de nota 10, dar moasele de 2.
Intre timp mi-a aparut un chist pe tiroida si ma lupt tot cu Queens de vreun an sa-mi dea rezultatele testului. Ieri le-am luat, din fericire nu e ceva canceros, in schimb consultantul mi-a zis franc ca afecteaza sarcina. La care am mutit si eu si el, adica nu mi-a dat nici un fel de explicatie ce trebuie sa fac mai departe. In fine long story short merg la privat unde am mai fost si mi-au zis sa nu raman inca insarcinata pt ca exista mai mute riscuri, da m-a mancat undeva sa cer si a doua opinie NHS-ului si uite-ma aici pentru ca ei initial mi-au zis ca n-are treaba cu o eventuala sarcina. A mai trecut cineva prin asa ceva, sau cele care sunteti in sistem aveti idee de implicatii ?

 

-hipno- Dragi mamici,

Ma adresez mamicilor cu copii la scoala... Copilul meu are 5 ani si odata cu inceperea clasei 1 a inceput si stresul pt mine legat de performantele lui scolare( nu-mi doresc sa fie un geniu, dar macar sa scrie corect, sa vb corect lb engleza, etc)deoarece suntem aici in UK de 10 luni, engleza el a invatat-o de la TV, iar nici eu nu stapanesc f bine lb engleza ca sa-mi permit sa-l corectez atunci cand greseste...

Am descoperit din intamplare www.kumon.co.uk care este ''a unique method of study which aims to give each and every child skills that last a lifetime. Focusing on the vital subjects of maths and English, we can help your child to develop their learning skills and exceed expectations with our worksheet and study centre-based programmes''.

Iar acum as vrea sa aflu si parerile vostre: credeti ca e benefic un astfel de curs, este prea mult pt un copil de 5 ani sa studieze de 2 ori pe saptamana la centrul lor si apoi acasa sa lucreze individual celelalte 5 zile din saptamana, este programul prea incarcat pt el?
Fiind la inceput de drum imi doresc sa aiba un start bun, sa-l ajut sa-si aseze bazele pe care sa-si cladeasca mai tarziu bagajul de cunostinte.

Mult succes tuturor!!!

 

Salut Oly, si noi suntem in aceeasi situatie, adik tot 5 ani, tot 1st year.
Si nici al meu nu intelege tot (mai povesteste acasa, si mai zice ' nu am inteles') dar le deduce -ras2- .
In schimb au un caiet, in care profesorii scriu in fiecare saptamana cam ce fac ei cu copii la clasa , si de curand au vb despre o poveste, si ne-au transmis sa-i punem pe copii sa scrie ce au inteles ei din poveste, -batut-
Si acum stau si eu si ma intreb, cum poate un copil de 5 ani sa fie capabil sa scrie 'romane' -ras2-

 

Buna tuturor,

Crescent, din pacate pe 26 sunt la midwife si abia pe 11 nov la Queen's. Esti inca o persoana in lista celor care spun ca lasa de dorit felul in care esti tratata acolo. Nu vreau sa intru in panica, dar nici nu pot sta nepasatoare cu privire la spital. Trebuie sa ma gandesc la ceva plauzibil. Am luat mai multe variante in calcul , gen : sa ma inscriu in ultima perioada de sarcina la o clinica particulara in ideea ca as avea poate parte de mai multa atentie (in ultima perioada caci altfel te cocoseaza de bani), sa ma inscriu in evidenta altui spital sau chiar.... sa nasc in Ro unde aveam doctorita mea ginecologa si totodata una din cele mai bune prietene. Ultima varianta este de departe cea mai putin plauzibila datorita complicatiilor dpdv al actelor copilului, transportului dupa sarcina, timpul lung petrecut departe de sotul meu..etc. Deci momentan am ramas cu celelalte 2 variante. Mai astept pareri de la voi!

 

Daca ai o varsta relativ buna pentru nastere, nu ai avut complicatii inainte, vei primi tratamentul standard :2 paracetamoale -ras2-
insa poti discuta cu cea care te are in grija pentru ce proceduri vrei sa-ti fie facute. Nu garantez ca iti vor respecta toate cerintele, dar macar o parte!

 

Sunt genul care mai bine previn decat sa combat! Daca imi amintesc bine (si va rog sa ma corectati daca gresesc) Anouka a adus pe lume un bebe de peste 5kg, care in opinia mea este mai mult decat evident ca trebuia sa fie nascut prin cezariana. Doctorii cand i-au facut ultimul scan nu au vazut ca e copilul mare si ca nu e posibil sa se nasca natural? Au trebuit sa o lase pe biata fata sa se chinuie mai intai, sa "se urce pe pereti" si apoi sa realizeze ca trebuie facuta cezariana (bun, motivul a fost ca pozitia fatului nu era una normala, dar dupa mine principalul motiv ar fi trebuit sa fie dimensiunea acestuia) -nu-stiu-

Daca se intampla asta in Ro , toti am fi zis ...ei, dar e in Ro, stim cum e sistemul acolo etc. Deci cu atat mai mult am pretenii de la sistemul din Uk sa fie unul care sa iti dea incredere! Am eu expectatii prea mari de la tot ce inseamna sistem englezesc?!

 

Da, georgiv, asta in masura in care stiu exact ce vreau sa cer ! )

 

Nu o sa iti dea paracetamol, o sa iti dea gas&air! E o tub daca pot sa ii spun asa din care inhalezi o substanta care te ameteste si te face sa uiti de durere. Ai grija insa, daca inhalezi prea mult o sa ajungi sa vomiti de la ea.
Poti sa ceri epidurala, insa nu o sa ti se faca pana nu ai dilatatie mai mare de 5-6 cm parca si daca ai "norocul" sa te dilati in 64 de ore asa cum am patit eu...poti sa stai muuult si bine cu durerea, mai ales daca esti la prima nastere.( Asta s-a intamplat la un spital in devon, nu stiu daca in Londra ar face asa ceva). Daca dupa cateva ore nu te-ai dilatat suficient, te sfatuiesc sa le ceri sa iti faca o injectie care te va ajuta sa te dilati mai repede si daca o sa iti faca injectia o sa iti faca si epidurala.
Cu epidurala nu simti durerile nasterii mai deloc insa, dupa recuperare...eu am ramas cu niste dureri de spate infioratoare pe care le mai am si acum la mai bine de 1 an de la nastere. Nu stiu daca au legatura cu epidurala sau nu insa alta explicatie nu gasesc!!
Oricum, nu te teme, discuta cu moasa orice probleme si intrebari ai si totul o sa fie bine!
P.S. Din cate stiu eu, moasa iti da mai multe optiuni de spitale asa k nu trebuie sa te legi neaparat de Queen's

 

Buna , eu sunt Iulia , sunt in Londra de 4 ani jum si sunt mama unui baietel de un jumate , Lucas.Felicitari ptr sarcina si mult noroc.Motivul ptr care iti scriu este ptr ca te compatimesc si in acelasi timp inteleg situatia ta , ptr ca am trecut si eu prin ea.Doctorii aici sunt mult prea precauti ptr asi acoperi pielea lor chiar daca asta face rau pacientilor , iar sfatul meu este sa nu-i asculti , sa nu-i bagi in seama , mai bine ceri sfaturi de la mamici , care au fost in situatia ta si stiu ce sa-ti zica.Starea pe care o ai e normala , este din cauza hormonilor care o i-au razna in timpul sarcinii , eu am fost la fel si inca mult mai serios , cand eram in 4 luni mi-au spus ca sunt riscuri ridicate down sindrome si am inceput de atunci sa stau numai in spital , a fost ca intr-un film de groaza ptr mine si din cauza doctorilor , zic eu am facut depresie si e o poveste foarte lunga . Sfatul meu ptr tine e sa nu te stresezi , cel putin sa incerci , ca tot tie iti faci rau si incerca sa te descarci , plangi cand simti ca vrei sa plangi , povesteste-i cuiva mereu ce simti si totul o sa fie bine . Iti doresc mult noroc si daca ai orice intrebare nu ezita sa intrebi.

 

Alina, as sugera sa citesti mai multe povesti pozitive despre nasteri si altfel o sa fii mai pozitiva. La nastere, daca ceri epidurala, o sa ti se ofere, mai ales daca esti la primul copil. Va fi mai la mijlocul travaliului, dar prima parte a travaliului nu-i chiar atit de "horror". In general moasele si doctorii te sfatuiesc de bine. Dar e bine sa te interesezi si din alte surse (exemplu Internetul) si sa te pregatesti cu intrebari cind ai intilnire cu moasele.
Un sfat: nu-ti face griji, femeile au avut copii dintotdeauna si 99.9% in cazuri sint cazuri fericite.

Cit despre riscul de Down syndrome, fiecare femeie primeste acest risc la scanul de 12 saptamini. In caz de risc ridicat nu prea ai de ce sa stai prin spital ca nu s-a descoperit inca medicamentul sau operatia care sa fixeze o problema cromozomiala (Down syndrome se mai numeste si trisomie 21, situatie in care perechea de cromozomi 21 apare in trei exemplare in loc de 2 perechi). In general femeile peste 35 de ani primesc un risc mai ridicat pentru ca in calcul se ia virsta mamei; nu e ceva batut in cuie, dar statistic s-a observat ca au un risc mai ridicat. Singurul lucru ce se poate face e amniocentesis, care da verdictul sigur (da sau nu).

 

Bun venit Alina! Sfaturi ma abtin sa dau caci fiecare are experiente proprii, norocul meu nu e si al tau . Plus spitalele au parte de diferite rules and policies, de staff de diferite nationalitati, capete mai luminate sau nu, depinde...
Cand am iesit pe usa spitalului, copilul meu avea 5,450. Voi nu va speriati, nu sunt 2 copii ca maimutoiul meu-sper. -nuuu- -nu-zic- -ma-iubesc-

 

scuze de intarziere,am fost plecata in tara si nu am mai intrat pe site,da in plaistow,langa stratford,acolo stam,dar ne chinuim cu multe lucruri in momentul de fata.
bebe e bine,am facut scan pe 26 sept si au zis ca ar fii fetita,azi mai am o programare la spital si sper sa aflu numai de bine despre bebe.
multumesc ,mult ptr toata atentia acordata.

 

Buna tuturor!

@Cat - nu vreau sa iau numai ce e rau din povestile altora, ci doar sa ma informez. Sunt o fire pozitiva si vreau sa cred ca totul va fi bine. Cert este ca e mult mai usor sa ai incredere in cei care vor avea grija de tine daca iti inspira acest locru (daca sa ii cunosti nu e posibil). Concluzia : gandirea pozitiva invinge ! -hipno-

@Anouka - asa este, nu toata lumea trece prin ce ai trecut tu si tocmai pentru ca a fost un caz special, trebuia tratat ca atare. Oricum, eu va dorec numai bine , multa sanatate si sa te bucuri de ursuletul tau si de ce nu , poate ii faci si o surioara -limba-

Revin cu mai multe detalii dupa intalnirea cu midwife. Multumesc pentru promtitudinea cu care mi-ati raspuns! Sanatate la mamici, burtici si gazulici!

 

Alina, nu veau sa fiu Gica-contra dar si eu avut tot atitudine pozitiva. Nu iti mai spun ca la vreo 20 si ceva de saptamani m-au chemat sa imi spuna ca am 70% sanse ca bebe sa aiba Down. Eu le-am spus in fata ca baiatul meu nu are niciun sindrom, e bine, sanatos. Ei -sa ma gandesc mai bine, poate vreau sa intrerup sacina sau sa fac amniocenteza ca sa stiu sigur. Si daca alegeam amniocenteza riscul era si mai mare decat acela de a naste un copil cu Down. Am zis, pana la urma, nimic nu poate fi mai rau decat moartea unui copil-prin care deja trecusem cu 2 ani inainte de a ramane insarcinata cu Bubu.Asa ca am zis,am facut alegerea, este copilul meu asa cum mi-o fi norocul.
Numai ca ei imi facusera testul pt Down mult prea tarziu, eam deja trecuta de 18 saptamani de sarcina, cand se stie foate clar,dupa 12 saptamani cu cat mai repede il faci, cu atat mai bine, nu gasesc modificari.Ei s-au incapatanat si m-au facut sa trec printr-un stress pe tot restul sarcinii. -nervos-

Apoi am indurat cu stoicism durerile contractiilor, faptul ca le-am adus in atentie ca bebe e mare-asa cum reiesea din eco si din consultul altor 2 midwife + doctori. Bubu al meu la 30 de saptamani de stat in burtica avea 3,850.Iti imaginezi cam cat avea la 40-la termen adica, d-apoi la 42 de saptamani cand am nascut eu...si ele, orice argument le dadeam ziceauush, you are doing just fine!Well done!" Si Bubu era blocat pe undeva pe sus...era in sfere inalte.
A trebuit sa tip la ele ca sa inteleaga ca nu mai pot desi ma vazusera lesinata de 3 ori...i-a durut undeva. A facut ala ochii cat cepele cand i-a zis midwife-a cate kg are "buburuza" mea, nu ii venea sa isi creada ochilor, fiind cel mai mare nou nascut de sex masculin la acea vreme in acel spital.
Asa ca, draga mea, nu tine numai de optimism; si eu m-am dus optimista, cu sufletul deschis, dar au fost altii care sa se joace cu sentimentele mele.

 

Buna mamici si burtici! In primul rand as vrea sa va felicit pe toate mamicile pentru bebe nr.2 si pe mamicile pentru bebe nr.1, sa va traiasca si sa fie sanatosi si voua sa va dea dumnezeu multa sanatate si rabdare sa aveti grija de ei.
Nu am intrat de foarte mult timp sa va vad,pentru ca am fost foarte ocupata lucrez acum full-time, Aris e la childminder 3 zile si la scoala o zi pe saptamana (si nu-i place deloc) si stii cum e fugi la munca la cumparaturi du-te i-a copilul ( ca sotul meu lucreaza mai mult decat mine -trist- ) si tot ce tine de copil e pe umerii mei dar e ok ca Aris e din ce in ce mai amuzant si vorbeste de ma doare capul, acum nu de mult am inceput si noi la olita normal ca se mai intampla si accidente mai ales cand se joaca si uita ca nu are pampers, dar uite asa avem si noi 2 si 6 luni. Intr-un timp si Aris facea crizele despre care vorbea motanik si ciresica, se trantea si el pe jos, tipa, mi-era o rusine de numai puteam, dar eu sincer il mai prind de mana mai ferm si ma uit in ochii lui si o lasa moale vede ca nu ma joc, cand am citit ce ati scris m-am mai linistit ca eu am crezut ca am un copil isteric -nuuu- , ca noi suntem foarte calmi si ne tot intrebam cu cine seamana si incepem si rascolim toate neamurile -ras2- . In legatura cu pedepsele si noi le aplicam ca noi suntem nazdravani rau, la 7 luni se urca pe masa la 10 a mers si uite tot asa, nu va mai zic de salteaua de la patul nostru ca trebuie sa o schimba curand ca face tot timpul "jumpy, jumpy" din astea oricum sunt tare dragalasii si frumosi. va pup ca a venit Aris si vrea sa scrie si el -ras2- . multa sanatate la mamici si pitici. xxx

 

Fetelor a trecut a asa de mult ca de cand nu am intrat ca am uitat si parola am luat-o razna dupa ce am deschis alta mi-am adus aminte -nervos- ,

 

Dragele mele,

Vad ca ati fost cam ocupate in ultima vreme si nu ati mai postat de ceva timp. Am zis ca va dau vesti dupa ce merg la scan. Vineri 11/11/11 ( zi foarte fericita pentru noi) am avut prima mare intalnire cu bebe. Am trait un sentiment unic, iti taie rasuflarea! Bebe are 5,2 cm , statea picior peste picior si i-am vazut inimioara batand tare tare. Totul e bine insa asteptam si rezultatele de la testul de sange.

La voi cum merge totul? Astept vesti de la burtici si mamici sa stiu cum mai sunteti! -dans-