-1.6 C
London
Tuesday, November 19, 2019
£1 = 0.00RON / €inf / $0.00

Cum am reusit eu ca Self-Employed

Discussion in 'SELF-EMPLOYMENT' started by rebecca_uk, Aug 5, 2010.

  1. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Hm...sa incep eu cu un mic disclaimer.
    In trecut self-employment-ul nu era ceva de care sa fii foarte mandru si sa vrei sa discuti cu bucurie. Se muncea si inca se munceste foarte mult fizic si foarte multi au ajuns sa creada ca numai asa "iese banu'"
    Eu una stiu prin ce am trecut ca self si nu numai, si, crede-ma, limba engleza nu a fost o problema.Sa nu-ti inchipui ca a fost mereu ca acum.Munca nu e rusinoasa, dar au fost momente cand iti venea sa te urci pe pereti. Da, in trecut castigai mai bine, dar munceai pe rupte. Acum sunt alte posibilitati, as putea spune ca e "parfum". Eu nu vreau de exemplu sa-mi amintesc cum sunam pt. cleaning si sa mi se raspunda "We only want Polish". -trist-
     
  2. valentin

    valentin New Member

    Joined:
    Jan 28, 2009
    Messages:
    401
    Likes Received:
    1
    Trophy Points:
    0
    Location:
    Faversham, Kent
    Salut Vali,

    Ca o coincidenta, prietenii imi spun tot Vali si, si eu, ca si tine, tot in domeniul IT activez.

    Acum, cate ceva din experienta mea.

    Am venit in UK in octombrie 2007 impreuna cu sotia mea. Daca ne-am fi documentat mai bine inainte sa venim sau imediat dupa ce am venit, asa cum observ ca incerci tu sa faci, am fi ajuns mai repede unde suntem acum.

    M-am inregistrat ca self-employed (SE) in Ianuarie 2008, prin telefon. Inainte de a te inregistra ai nevoie sa obtii National Insurance Number (NINO) - cauta pe forum informatii, sunt destule. As vrea sa ma limitez in acest mesaj numai la experienta mea si nu sa dau sfaturi.

    Mi-a fost destul de greu sa gasesc un angajator care sa angajeze SE; putine anunturi pe site-urile specializate, majoritatea cautand sa angajeze full-time.

    Intr-un final, pe la sfarsitul lui Ianuarie 2008 am aplicat pentru un job ca SE si am avut norocul sa fiu acceptat. Era o companie care avea contract cu un sub-contractor al BT (Romtelecom-ul englezilor) si nu faceam altceva decat sa instalez in casele clientilor BT echipamentele necesare pentru conexiuni broadband, verificarea calculatoarelor acestora (asa-numitele "Health Check"), uneori instalarea de noi calculatoare.

    A fost un job frumos: conduceam distante destul de mari pana la clienti (pana la 50 mile) si imi placea pentru ca vedeam locuri noi, invatam drumuri noi, discutam cu clientii... Toate cheltuielile erau suportate de companie.

    Din pacate, acest contractor nu "prindea" foarte multi clienti. In aproape 5 luni cat am lucrat pentru el am avut aproape 60 de clienti. Am incetat sa lucrez pentru ei pentru simplul motiv ca firma a dat faliment datorita chiar acestei lipse de contracte.

    A urmat perioada in care am inceput sa imi caut singur clienti chiar in oraselul in care locuiam atunci. Am postat anunturi pe site-urile de anunturi gratuite, ba chiar am platit vreo £17 la un site care avea o oarecare promovare, am tiparit 5.000 de fluturasi A5 (m-au costat £75) pe care singur i-am pus in cutiile postale si am reusit sa supravietuim pentru inca cateva luni. Si datorita facptului ca am lucrat ca sofer pentru un restaurant indian: livram la domiciliul clientilor comenzile de mancare ale acestora. Super job: ajungeam sa facem economii masive la cheltuieile cu mancarea datorita faptului ca patronul restaurantului imi dadea de fiecare data mancare acasa.

    In toata aceasta perioada am continuat sa aplic pentru joburi, bineinteles tot ca SE. In Decembrie 2008 am fost angajat de o companie care avea un contract cu cel mai mare retail-er din UK pentru produse electrice si electronice (un fel de DOMO-ALTEX-FLANCO combinat dar de cateva ori mai mare). Datorita faptului ca am lucrat corect, am fost foarte serios si am facut tot posibilul pentru ca clientul sa fie multumit, dupa cateva saptamani mi s-a propus sa lucrez ca angajat full-time pentru aceasta companie. Am aplicat pentru un Blue Card, l-am obtinut (cum, este alta poveste) si de atunci lucrez ca full time field engineer pentru aceasta companie.

    Succes!
     
  3. CatalinC

    CatalinC New Member

    Joined:
    Aug 9, 2010
    Messages:
    2
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    -bravo- Asta chiar o poveste de succes!
     
  4. Dinu

    Dinu New Member

    Joined:
    Jan 3, 2010
    Messages:
    46
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Vali sunt perfect de acord cu tine.
    Dar cum ai spus si tu mai sus cei care dau sfaturi acum nu spun nimic despre cum au reusit ei.
    V a asteptam cu drag forumistilor sa impartasiti din experienta voastra.
     
  5. Chatte

    Chatte Member

    Joined:
    Sep 15, 2010
    Messages:
    196
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    16
    Hmm ma intreb oare de ce doar 2 persoane au raspuns la acest topic? Oare chiar asa sunt romanii, rai?
    De multe ori m-am intrebat noi de ce nu putem fi ca alte nationalitati... Uitati de exemplu cum e la sarbi...
    Pleaca unul, aduce 10 dupa el... Stau si ma intreb la noi de ce nu e asa? De ce romanu' e cateodata ranchiunos si nu isi ajuta aproapele cu gandul ca acela poate ajunge mai bun ca el si ramane detronat, de ce??

    Intreb petru ca m-am lovit, indirect, de acest caz...

    Dar totusi traiesc cu speranta ca mai sunt si romani buni...
     
  6. Dinu

    Dinu New Member

    Joined:
    Jan 3, 2010
    Messages:
    46
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Stai linistita Chatte ca nu o sa se inghesuie prea mult romanii de pe dincolo sa ne spuna cum au inceput ei viata dincolo.
     
  7. Chatte

    Chatte Member

    Joined:
    Sep 15, 2010
    Messages:
    196
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    16
    Ei stii cum e, speranta moare ultima... Oricum, eu una mi-am promis mie insami ca daca voi ajunge vreodata in UK si voi reusi, o sa ajut pe cat pot eu de mult pe altii la randul meu...
    Pentru ca numai eu stiu cat imi este de greu acum si cat de mult apreciez un ajutor.

    In fine, nu ma astept la prea multe, am caz apropiat care, sa spunem doar ca a uitat de unde a plecat, asadar ce asteptari sa am la altii?

    Deja, va zic sincer, imi e ciudat si sunt sceptica atunci cand cineva imi spune ca vrea sa ma ajute... Chiar vorbesc cu cineva din UK care mi-a zis ca atunci cand ma voi duce acolo ma va ajuta cu cele necesare dar mi-e greu sa cred asta pentru ca majoritatea persoanelor din ziua de azi ba sunt tzepare ( scuzati limbajul "de cartier" ) ba au vreun interes ascuns atunci cand o fac.

    Si in cazul asta, cum sa mai ai incredere si sa nu fi suspicios?

    Scuze pentru usoara deviere de la subiect... Acum revenind, multi probabil ne vor spune ca ce, noi asteptam totul mura-n gura? Ca vrem asa totul de-a gata.. Dar nu e asa, vrem doar cativa pasi indrumator, pentru ca, pentru voi care sunteti acolo, e mai usor sa ziceti asta dar pentru noi care suntem aici si disperam ca nu avem ce pune pe masa de la o zi la alta, nu e... O ca o palma primita in plus de la viata.

    Nu zic ca in UK viata e roz, dar va asigur ca e mai bine decat aici... Aici am ajuns sa fim muritori de foame si sclavi.. In propria noastra tara... Dar in fine, nu mai continui ca iar deviez de la subiect.

    Numai bine tuturor si sper sa reusim cu totii!
     
  8. albea

    albea Active Member

    Joined:
    Jan 28, 2009
    Messages:
    4,259
    Likes Received:
    10
    Trophy Points:
    38
    Gender:
    Male
    Occupation:
    Taxi driver
    Location:
    London
    Pai depinde ce intelegi prin "reusita". Eu am aproape trei ani de cand sunt aici, muncesc ca sofer de taxi, castig relativ bine, suficient ca sa traiesc decent si sa intretin si familia din Romania. Daca asta e "reusita", atunci sa stiti ca secretul il cunoasteti deja. Depinde numai de voi. De castigat, castiga numai cei care intra in lupta si se zbat. E ca la loto: nu ai cum sa castigi daca nu cumperi bilet.

    Problema este ca multi dintre noi duc, inca, povara unei mosteniri mioritice: asteapta sa ii ajute altii, asteapta sa ii ajute soarta. Asta insa, nu se va intampla niciodata. Incercati sa va imaginati pe aceia care au ales sa fuga in Occident inainte de 1989. Ca sa "reuseasca" au luat taurul de coarne. Ei nu aveau forumuri in care sa ceara sfaturi sau ajutor. Spre deosebire de ei, noi avem un mare avantaj: pasapoarte si drept de libera circulatie prin Europa. Si mai avem si acest forum ca ne da pe tava toate caile, toate modalitatile posibile si imposibile de a "reusi". Nu trebuie decat sa vedem care ni se potriveste si sa actionam. Nu conteaza daca esti un geniu cu trei doctorate sau muncitor necalificat, exista o cale pentru fiecare. Important este SA VREI, SA INDRAZNESTI.

    Nu stiu daca m-am facut inteles sau daca cititorul are puterea sa inteleaga. As mai adauga ceva: eu nu consider cazul meu o "reusita". Am reusit numai sa scap de grijile (stresul) traiului de pe o zi pe alta. Ca mi-am parasit casa, familia, prietenii, tabieturile, precis nu este o reusita. Ca abia mai pot astepta sarbatorile de iarna ca sa plec in concediu ACASA (!!!) - asta chiar ca ma pune pe ganduri: Ce este, oare, o "reusita"? -nu-stiu-
     
  9. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    Chatte, nu multa lume considera SE o reusita. Eu de exemplu m-am folosit de el sa supravietuiesc. Nu m-au dat niciodata banii afara din casa ca SE, dar nu am avut incotro pentru ca din motive de sanatate am iesit pe tusa 2 ani. Ca mine sunt multi 'rai'. Eu una sunt asa de rea ca i-am ajutat mai mult pe altii decat pe mine, online (voluntar) si offline-inclusiv cu bani. Acum sunt in situatia nedemna de a avea eu nevoie de ajutor, pentru c-am crezut ca experienta si referintele cu rezultate super (sunt tutor/profesor particular) vor fi de ajuns ca sa ma rup de o agentie care, desi anuntata din timp, a considerat ca le datorez bani pentru cat am stat in tara (2 luni) cu mana rupta. Cand le-am zis ca nu e legal sa-mi ceara comision pe ce nu am lucrat si ca voi vorbi c-un avocat despre asta,au intrerupt orice corespondenta cu mine. Fair/unfair-asta-i viata.
    Oricum eu lupt in continuare,si indiferent cat de grea este caderea sunt convinsa ca o sa cad in picioare.Nimic nu se face fara efort.
    Dumnezeu sa ne ajute tuturor!

    PS In situatia mea sunt multi, pt. ei (ca si pt. mine) SE e un mijloc, nu un scop.Eu am aspiratii inalte, nu am venit nici prima si nici a doua oara pt. bani, ci ca sa ma realizez profesional si sa fiu respectata in meseria mea...
    Partial, am si reusit, dar desi am ceva anisori de UK (2 aupair) +3 (SE si student) obstacole inca se mai ivesc.

    Cam asta ar fi "reusita" mea.Si toate astea nu m-au impiedicat sa ajut alti conationali, fie ca au meritat/merita sau nu.Rasplata mea va fi in cer!
    -asa-asa-
     
  10. albea

    albea Active Member

    Joined:
    Jan 28, 2009
    Messages:
    4,259
    Likes Received:
    10
    Trophy Points:
    38
    Gender:
    Male
    Occupation:
    Taxi driver
    Location:
    London
    Eu credeam sa se subintelege, dar, ma rog, poate eram eu confuz. Aceasta este experienta mea: de cand am venit in UK am lucrat ca sofer de taxi. Nu este nimic spectaculos. Este, poate, singura activitate economica de aici care are deficit de mana de lucru si poate fi exercitata NUMAI ca self employed. Ai libertate de miscare absoluta, tinuta de lucru este la costum si cravata, muncesti cand vrei, muncesti cat vrei, nu ai sef, nu trebuie sa alergi dupa clienti, iti iei liber sau concediu cand ai chef, castigi bine. Ce nu m-am lamurit este partea cu "reusita". Probabil ca percepem acest termen in mod diferit.
     
  11. 2Larry

    2Larry New Member

    Joined:
    Sep 11, 2009
    Messages:
    22
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Nu-i judecati gresit pe cei care nu raspund acestui topic. Probabil ca majoritatea romanilor din UK nici macar nu intra pe forum sau nici nu stiu de el. Multi nu au timp sau poate ca nu doresc sa vorbeasca despre realizarile sau esecurile lor. Sa nu judecam pe nimeni...

    Am mai scris cate ceva despre self-employed pe alte topice, chiar am dat si unele sfaturi din propria mea experienta.

    Fiecare are parerea lui despre self-employed pentru ca experientele noastre sunt diferite. Pentru unii selful este singura modalitate de a face bani si de a-si exercita meseria, pentru altii este doar o alternativa pentru o anumita perioada de timp.

    Ce pot eu sa spun despre mine cum am inceput ca self-employer? Acum cativa ani, cand am fost pentru prima data SE, cred ca mi-a albit parul in cap si mi-a mancat zilele (ca si Rebecca). Aveam un Ltd in constructii si daca la inceput eram bucuros nevoie mare, pe parcursul activitatii, m-am izbit cu capul de toti peretii din cauza unor tepe pe care le-am primit atat de la romani cat si de la englezi (natia nu conteaza). Noroc ca mai derulam si alte lucrari cu contractori onesti, care-mi achitau la timp lucrarile ca altfel nu stiu din ce puteam sa mai platesc si oamenii care lucrau pentru mine. Mare lucru n-am castigat atunci, chiar a fost o perioada in care am fost pe minus dar macar am castigat experienta.

    Acum am alt Ltd si sunt mult mai precaut, nu mai traiesc euforia si entuziasmul de la inceput si am invatat si eu sa mai cunosc oamenii. In spatele zambetului, a promisiunilor “marete”, intotdeauna se ascunde ceva: fie un om cu adevarat fair-play fie un excroc. Dupa ce am deschis ochii bine, acum nu fac decat sa aplic regulile jocului, ca la carte. Asa cum contractorii se intereseaza din fir de par despre subcontractori, asa fac si eu – nu semnez contractele decat dupa ce le-am citit din scoarta in scoarta, mi-am facutl calculele bine si m-am asigurat ca firma respectiva nu este rau-platnica.

    Ce as mai putea sa spun despre SE – atata timp cat nu avem drept deplin la piata muncii britanice, cu el defilam.

    Poate ca unii dintre voi ati venit sau veti veni in UK doar pentru un trai mai bun si sa va realizati intr-o anumita meserie. Insa, fara bani, dragii mosului – despre ce viata imbelsugata puteti vorbi mai ales cand aveti cu voi copiii la scoala si familia cu nevoile ei? Eu nu mai am timpul necesar sa mai fac alte scoli si pe meleaguri britanice (exceptie fac cursurile NVQ pe care, asa cum am mai spus, le recomand tuturor) si nici nu raman “batut in cuie” cu Ltd-ul asta. Daca nu o sa mearga forever, nu-i nimic, mai sunt si alte domenii de abordat ca SE.

    Sa auzim numai de bine!
     
  12. Chatte

    Chatte Member

    Joined:
    Sep 15, 2010
    Messages:
    196
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    16
    Rebecca eu una consider ca esti printre putinii romani care merita toate laudele sau poate sunt mult mai multi pe care eu una inca nu i-am intalnit.

    Ideea e ca eu am intalnit persoane care m-au dezamagit profund, de-asta faceam eu referirea de genul "romanii sunt rai".
    Bine poate m-am exprimat si eu gresit si de acea doresc sa imi cer scuze!
    Oricum eu imi doresc sa ne fie bine tuturor si sa avem sanatate ca in rest ne descurcam noi.
     
  13. kundera

    kundera New Member

    Joined:
    Sep 23, 2010
    Messages:
    19
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Cred ca ar trebui sa incep cu: Cum am reusit eu sa scap de self employed!

    Pe vremea cand am aplicat eu (exact acum 10 ani) costa nu mai putin de £800! Bani dati altor romani cu titlu de avocati. Daca aveam mintea de un an mai tarziu, nu m-ar fi costat nimic, dar asta e. De fapt cred ca a mai mentionat cineva inainte chestia asta cu "mintea de pe urma".

    Nu cred ca romanii sunt rai, dar nici foarte saritori daca generalizam. Nu vreau sa critic pe nimeni, nici sa dezamagesc atatia romani care si-au pus sperantele in a-si face o viata mai buna aici, insa mie a inceput sa imi mearga bine exact in momentul cand m-am decis sa plec dintr-o casa pe care o imparteam cu o gramada de romani.

    Cand am plecat din Romania eram lector si liber profesionista (traducator). Dupa ce am tradus trei carti si corectat cel mai mare dictionar Teora fara sa imi primesc plata, m-am hotarat sa iau o pauza si sa vin aici la un curs. De la student am trecut la self employed sfatuita de cineva caruia ii sunt recunoscatoare pentru totdeauna. Am fost sfatuita sa imi trec in acte "cleaner" desi nu facusem niciodata curatenia la mama acasa. Am taiat cu o linie si mi-am scris meseria mea adevarata. Mi-a venit pasaportul vizat intr-o saptamana, ceea ce a fost un soc sipentru mine, si pentru toti romanii pe care ii stiam la vremea aceea. Nu stiu daca am avut noroc sau pur si simplu din constiiciozitate am atasat toate documentele care trebuiau. Mai tarziu mi-am dat seama ca era ce-a de-a doua varianta. Aici regulile sunt foarte simple cu fomularele astea, nu merge cu lipeala romaneasca. Hai ca scriu asa si poate nu se prind aia.

    Poate gresec, nu stiu, totul este relativ.

    Cat am lucrat ca self employed nu mi-a lipsit nimic si nu am avut nici o datorie, nici la stat, nici la banca, nici la nimeni. Niciodata nu am intarziat la vreo traducere, niciodata nu am cerut un ban in plus, niciodata nu mi-am dezamagit agentiile pentru care am lucrat. Imi pare rau ca Rebecca a dat peste o agentie plina de nemernici, asa a fost probabil un ghinion.

    Cand am tradus la o scoala intr-un cartier din Londra, directorul m-a oprit acolo ca si bilingual teacher. Curand dupa aceea am renuntat la self employed (dupa patru ani)..

    Acum castig de exact trei ori mai mult in domeniul dreptului penal, am o familie, casa, si tot ce imi trebuie. Ajut romani cat pot... si sunt recunoscatoare statutului de self employed. succes
     
  14. geony

    geony New Member

    Joined:
    Sep 25, 2010
    Messages:
    5
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
  15. albea

    albea Active Member

    Joined:
    Jan 28, 2009
    Messages:
    4,259
    Likes Received:
    10
    Trophy Points:
    38
    Gender:
    Male
    Occupation:
    Taxi driver
    Location:
    London
    geony wrote:
    de ce? va spun eu de ce pt ca si eu am avut o experienta neplacuta cu un roman si nu doar cu unul.
    pt ca noi ramani toti ramani suntem niste javre, nu ne gandim nici la proria familie dapai la alti compatrioti asta e motivul suntem niste javre si ne urmarim propriul interes si doar atat.
    cu alte informatii despre reusitele mele nu va pot ajuta pt ca eu sunt aici doar de 4 luni si sunt ice cream man, partea proasta e ca s aincheiat sezonul la ingetata si acum trebuie sa imi gasesc urgent ul loc de munca, chiar crezi ca s eva gasi vrun roamn sa ma ajute? iti spun eu ca nu.
    Ai dreptate, ca ice cream man este putin probabil sa te ajute un roman la sfarsitul lui septembrie. Ce altceva vrei sa lucrezi? In constructii?
     
  16. rebecca_uk

    rebecca_uk Active Member

    Joined:
    Jan 14, 2009
    Messages:
    6,274
    Likes Received:
    3
    Trophy Points:
    38
    Location:
    Bounds Green
    Home Page:
    geony wrote:
    de ce? va spun eu de ce pt ca si eu am avut o experienta neplacuta cu un roman si nu doar cu unul.
    pt ca noi ramani toti ramani suntem niste javre, nu ne gandim nici la proria familie dapai la alti compatrioti asta e motivul suntem niste javre si ne urmarim propriul interes si doar atat.
    cu alte informatii despre reusitele mele nu va pot ajuta pt ca eu sunt aici doar de 4 luni si sunt ice cream man, partea proasta e ca s aincheiat sezonul la ingetata si acum trebuie sa imi gasesc urgent ul loc de munca, chiar crezi ca s eva gasi vrun roamn sa ma ajute? iti spun eu ca nu.

    Conform regulamentului primesti avertisment

    2.3Nu sunt permise discutiile cu caracter pornografic, extremist, vulgar, rasist, ilegal, xenofob, ofensator (inclusiv cele cu caracter de pamflet) sau discriminator in orice fel.




    -Moderator-

    PS Eventual poti vorbi asa doar despre tine.
     
  17. oviduru

    oviduru New Member

    Joined:
    Sep 27, 2010
    Messages:
    1
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Salutare, sunt in Irlanda de 2 saptamani. Locuiesc la niste prieteni, care la randul lor au o casa inchiriata. Am incercat sa-mi gasesc ceva de munca, dar peste tot imi cer PPS. Astazi am fost sa aplic pt un pps. I-am zis doamnei de la ghiseu ca vreau un PPS sa lucrez ca self-employment, si ea mi-a cerut o dovada precum ca mi-am gasit de munca, o scrisoare de la o firma ceva... Eu inca nu m-am lamurit cum e cu self-employmentul asta... Ce presupune mai exact? Din cate am citit eu pe ney, presupune infiintarea unei firme si sa lucrezi pe cont propriu, nu? Cunosc un roman care conduce o firma de constructii aici in Irlanda, poate el sa-mi faca o scrisoare precum ca ma poate angaja si ca are nevoie de PPS-ul meu? Sau ce sa scrie in scrisoare sa nu ma mai intoarca cei de la PPS? In ultimul timp sunt foarte stricti cu PPS-urile. Daca le zici ca vrei sa dai de permis de conducere, iti cer dovada ca te-ai inscris la o scoala de soferi, daca le zici ca vrei sa te inscrii la facultate aici si ca ai nevoie de PPS, iti cer dovezi, daca le zici ca vrei sa-ti faci card medical, iti cer dovezi...vor dovezi si pun multe intrebari. A trecut cineva recent prin aceasta experienta? Cum pot obtine PPS usor in Irlanda? Dati-mi cateva sfaturi va rog frumos.
     
  18. albea

    albea Active Member

    Joined:
    Jan 28, 2009
    Messages:
    4,259
    Likes Received:
    10
    Trophy Points:
    38
    Gender:
    Male
    Occupation:
    Taxi driver
    Location:
    London
    oviduru wrote:
    Salutare, sunt in Irlanda ... peste tot imi cer PPS. Astazi am fost sa aplic pt un pps. I-am zis doamnei de la ghiseu ca vreau un PPS sa lucrez ca self-employment,...Cum pot obtine PPS usor in Irlanda? Dati-mi cateva sfaturi va rog frumos.
    Salutare si tie, Ovidiu. Te-am ajuta cu cea mai mare placere, dar noi suntem cu UK. Macar de erai in Irlanda de nord, ca acolo e (cam) aceeasi legislatie.
     
  19. zgatiasimo

    zgatiasimo New Member

    Joined:
    May 22, 2010
    Messages:
    13
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Cum am reusit eu ca self employed...
    Experienta mea in UK nu este una f lunga. Eu si prietenul meu suntem aici de 13 luni. Am venit aici ca si cuplu au pair. Familia am gasit-o eu pe internet pe un site dedicat. Mare noroc ca am putut fii impreuna la aceeasi familie (nici nu as fii plecat altfel). Nu prea ne-am inteles cu familia, am locuit la ei 8 luni, desi jur ca as fii vrut sa rezist 1 an ca sa pot luat mult visatul blue card. Am plans de fericire in ziua in care prietenul meu mi-a spus: "asta e ultima vineri in care tre sa faci curat!", adica ziua in care si-a gasit altceva de lucru. Am mai ramas cu familia respectiva doar cat am pus la punct partea cu locuinta. Pt ca angajatorul respectiv avea nevoie de inca o persoana, am adus aici un prieten (nu f vechi si nici prea apropiat, dar cu care ne intelegeam bine) in ideea in care e mai usor sa lucrezi cu un prieten. Lucram toti ca self employed, locuim impreuna toti trei de 5 luni si impartim totul (masina, mancarea, timpul). Ne intelegem f bine, desi evident fiecare mai are cate o nemultumire. Chemandu-l pe prietenul nostru aici am fost constienti ca ne asumam o raspundere f mare, dar zic eu ca nu l-am dezamagit. Am avut grija sa oferim tot ce am promis: un loc de munca, un acoperis deasupra capului si o mancare calda (fara sa cerem nimic in schimb). Nu ne-a fost usor deloc, dar am trecut prin toate impreuna... si suntem inca in faza de informare...
    Nici macar acum cand angajatorul a zis ca nu prea mai are de lucru, nu o sa-l lasam la greu pe prietenul nostru, ci o sa facem tot posibilul sa-l ajutam si pe el.
    Acum o asteptam sub acoperisul nostru pe prietena mea cea mai buna!
    Nu e greu sa reusesti in UK, trebuie f multa rabdare si vointa!
    Tot respectul pt acest forum si pt f multi dintre membri!
     
  20. Cristiana85

    Cristiana85 New Member

    Joined:
    Sep 28, 2010
    Messages:
    2
    Likes Received:
    0
    Trophy Points:
    0
    Hai sa imi impartasesc si eu experienta in UK so far, desi nu stiu daca va ajuta cu ceva.

    Am venit aici singura, necunoscand pe nimeni, in octombrie 2007 ca aupair. Mi-a fost foarte greu la inceput si m-am simtit foarte singura. Incet mi-am facut curaj si am inceput sa ies la un pub local unde am inceput sa imi fac cunostinte si asa l-am cunoscut si pe logodnicul meu, fara de care nu stiu cum as fi reusit sa rezist...si nu ma refer financiar pentru ca nu este nici el foarte avut, dar emotional.

    Am lucrat la familie pana in mai 2009 cand mi-am facut bluecardul si m-am angajat chelnerita la un restaurant in Manchester. Din pacate nu eram pregatita financiar sa renunt la familia aupair asa ca am continuat sa locuiesc la ei si sa lucrez part time aupair si part time chelnerita. Cand relatia mea cu Scott s-a mai consolidat am decis sa fac pasul cel mare sa renunt la familie si sa imi pun increderea in el. Si s-a meritat.

    Am renuntat si la jobul de chelnerita si am lucrat cateva luni la o "GP Surgery" (un cabinet medical NHS), ca receptionista. Din cauza ca ne-am mutat, a trebuit insa sa renunt la jobul acela si m-am angajat din nou chelnerita la un restaurant si hotel in aprilie anul acesta. Acum vreo luna am fost promovata ca assistent manager, oportunitate care ma bucura enorm, nu atat datorita venitului, cat datorita faptului ca am ocazia sa invat o multime de lucruri noi, in contabilitate, industria hospitaliera, management, etc.

    Este in continuare greu....financiar, dar pot spune ca mi-am facut multi prieteni aici si am cunoscut un barbat extraordinar, cu mult bun simt care are grija de mine si ma respecta. Nu am avut insa prieteni romani deloc de cand am ajuns aici, dar nu m-am simtit niciodata judecata de prietenii englezi pentru nationalitatea mea.

    Ce am invatat eu este ca o data ajuns aici, nu vei fi judecat de englezi...tot romanii te vor judeca. Am descoperit pagina asta pentru ca voi aplica in curand pentru reinnoirea pasaportului si nu vreau sa calatoresc in tara pentru asta, caci nu vreau sa imi iau concediu inca si oricum buletinul de identitate mi-a expirat anul trecut. Asa ca am sunat la ambasada Romaniei in Londra si am ramas cu un gust amar dupa ce am vorbit cu doamnele/domnisoarele de acolo, care am crezut eu ca vor fi mai amabile cand li se cer niste informatii simple, cum ar fi ce documente trebuie sa aduc si cum pot face o programare. In schimb mi s-a tipat la telefon si mi s-au dat informatii contradictorii de la persoane diferite. Logodnicul meu a incercat sa sune sa clarifice care era varianta corecta si au fost foarte deranjate de faptul ca li s-a vorbit in engleza si au refuzat sa vorbeasca cu el repetand ca poate gasi toate informatiile pe website-ul lor.

    Din pacate, mi s-a amintit din nou de ce am ales sa raman aici. Nu vreau sa par increzuta, dar lucrurile sunt intotdeauna atat de complicate la romani....Nu am avut niciodata probleme cand am venit aici la inceput cu nimeni, De la Home Office mi s-a raspuns intotdeauna frumos si politicos cand am avut nelamuriri. La fel si cand mi-am facut NINO, cont bancar, cand m-am inregistrat la un GP, cand am cautat de munca. M-am simtit intotdeauna binevenita si ca acasa. Am fost primita cu bratele deschise de familia lui Scott(logodnicul meu), si la servici sunt respectata si apreciata. Insa azi am fost foarte intristata sa vad ca reprezentantii tarii mele nu au nici un interes sa ma ajute- si nu am cerut ajutor financiar sau cine stie ce...am pus o intrebare...am cerut o informatie, atatde la niste oameni care am crezut eu sunt angajati acolo special pt asta...
     

Share This Page