|
Jan 15
2009
|
Romania, te iubesc!Posted by Iubitulondrei in opinii , emigrare , comunitate |
“Dor”… cuvânt care în limba asta nouă nu există… E înlocuit de un cuvânt ciudat, care nu ţi se pare suficient atunci când încerci să-l pronunţi. Oare dorul a fost inventat de români? Ţi-e dor de familie, de amici, până şi de vecina aia care îţi purta grija şi nu încăpea de tine.
T
e hotărăşti într-o zi. Poate te gândeai de multă vreme la asta. Sau poate te-ai aprins pe neaşteptate, în urma povestilor unor prieteni sau în urma unei discuţii cu şeful, când ai realizat că nu se mai poate, trebuie obligatoriu să faci ceva… sau din disperarea salariului mic, al fiului tău care vrea “aia” pe care tu nu i-o poţi lua, pentru că e factura de la curent de plătit. Sau poate doar vrei să iei viaţa de la capăt, să-ţi demonstrezi că poţi renaşte. În general e un punct comun la toate motivaţiile enumerate mai sus: dorinţa de mai bine, care ne animă permanent, speranţa într-un viitor mai bun, nu doar pentru propria persoana, ci şi pentru cei mai iubiţi dintre cei care ne înconjoară. Pleci pe tărâmul fădăduinţei, fie el chemat Marea Britanie, Franţa, Italia sau altfel. De multe ori nu prea îi înţelegi pe cei din jur, odată ajuns.



Ritualul e cel cunoscut: trei bătăi la un dintre cele mai celebre uși. Ușa se deschide, apare un polițist, iar deputatul Conservator Greg Hands, care reprezintă circumscripția Hammersmith și Fulham din vestul Londrei și Cristina Irimie, jurnalista care a inițiat strângerea semnăturilor predau petiția și o scrisoare către Gordon Brown. Premierul Brown era plecat la Bruxelles, dar polițistul promite că petiția îi va fi înmânată fără întârziere. E o formă de manifestare a democrației tradițională în Marea Britanie și iată că și mica comunitate românească de aici o utilizează.