Romani Online in UK

Up to 100 members of Romania's Roma community who fled their homes in Belfast after attacks and intimidation have begun returning to Romania - and an uncertain future.

As they trickled in small groups towards their destination in western Romania, the media in their home country reflected on their fate in an unusually sympathetic manner.

They were called "Romanians" by most media outlets, as opposed to "Roma" or even "Gypsies" - a reference to their ethnicity which is often used to distinguish them from the Romanian majority.

"Romanians take refuge in a church after being attacked by extremists", "The church which shelters Romanians is vandalised" and "One hundred Romanians determined to return home", are just a few of the headlines on Romanian media websites.

One newspaper, Evenimentul Zilei, published a special report called "The extremists' neighbourhood" in which aggressive youngsters from a Belfast housing estate hinted that attacks were bound to reoccur. But if Romanian journalists displayed sympathy, some of their readers voiced prejudices against the Roma minority - under the anonymity of the internet.

Many objected to the Belfast migrants being called Romanians, and others congratulated those who intimidated the immigrants into leaving Belfast.

"The Irish have won a battle; the Romanians have lost. Congratulations, they did the cleaning," reads one website posting.

"From a Romanian curse, the [Roma] have become a European curse" said another.

But most Romanians have shown little interest in this story.

Andrei Badin, a leading TV talk show host and author of a well known internet blog, said it was unfortunate civic sense in Romania was "much lower" than in developed countries.

He said: "I would like to pay tribute to the Northern Irish people who showed solidarity with the Roma hunted by a fascist group.

"Regrettably, Romanians show little solidarity towards their compatriots, irrespective of their ethnic group."

The president of Roma community group Romanothan, Vasile Ionescu, noticed the change in tone of the Romanian press, but still considers the reaction of the authorities to be ambiguous.

M-am numărat printre primii cetățeni ai Uniunii Europene care s-au dus joi 4 iunie să voteze în alegerile pentru Parlamentul European. În total, 375 de milioane de alegători din 27 de state membre sunt chemați să-și aleagă eurodeputații. 

Am ales să votez în alegerile din Marea Britanie, unde am drept de participare fie ca cetățean britanic, fie ca cetățean român rezident în această țară, dar puteam să votez și duminică în alegerile din România, fie la Consulatul României, fie la Institutul Cultural Român din Londra, unde sunt deschise secții de votare pentru cetățenii români aflați în acea zi în Marea Britanie.

Am făcut această alegere din principiu, deoarece Marea Britanie este țara unde locuiesc în majoritatea timpului, iar egoist vorbind, oferta politică de aici este mult mai atractivă decât cea din România, fie și doar pentru faptul că politicienii din Marea Britanie au experiența Uniunii Europene din 1973, față de cei din România care sunt novici, având în vedere aderarea din anul 2007.
Știu că am toate șansele să mă situez într-o minoritate a celor care s-au deplasat la urne. Deja în 2004 participarea la vot în aceste alegeri a fost de doar 45% și este posibil, ba chiar probabil ca anul acesta procentul să fie și mai scăzut.
Relativ puțini europeni se

i de aceste alegeri pentru un for l

"Români, ţinta unor atacuri rasiste la Belfast, Irlanda de Nord", "Violenţele continuă la Belfast: 115 români s-au refugiat într-o biserică, de teama atacurilor" sunt doar două dintre titlurile apărute în presa din România, în urma atacurilor la care a fost supus un grup de cetățeni români la Belfast. Un amănunt care nu rezultă din titlu și apare undeva în corpul majorității articolelor: cetățenii respectivi sunt romi. Poate părea surprinzător că presa din România, care în majoritatea cazurilor avea grijă să sublinieze etnia cetățenilor români dacă aceștia erau romi implicați în incidente peste hotare, îi numește direct “români”, nici măcar “cetățeni români”.
Poate faptul că în acest caz agresorii – elemente de tip lumpen din rândul protestanților din sudul Belfastului, care nu de mult agresaseră și polonezi, după un meci de fotbal dintre Irlanda de Nord și Polonia – nu puteau invoca niciun fel de delict comis de romi ca pretext pentru represalii, cum s-a întâmplat în ultima vreme în Italia, a determinat un altfel de ton în presă. Și fiindcă am menționat Italia, poate că și asasinarea și moartea sub ochii trecătorilor la Neapole a cetățeanului român Petru Bîrlădeanu - și el tot rom – le-a deschis ochii celor din presă asupra pericolului reprezentat azi rasism și xenofobie. Este lăudabilă solidarizarea premânia, prin modul de relatare, cu n

O doctorita romanca din Marea Britanie a fost suspendata de General Medical Council (GMC - echivalentul Colegiului Medicilor din Romania) pentru ca si-a facut colegii de origine asiatica "urangutani".

Dr Silvia Baciu, in varsta de 43 de ani, a lansat aceasta acuzatie sustinand ca a fost supusa unui tratament insultator si amenintator deoarece este europeana alba, relateaza cotidianul londonez Daily Mail (http://www.dailymail.co.uk/news/article-1163503/romanian-doctor-suspended-calling-asian-colleagues-orang-utans.html). Dar trustul public de sanatate pentru care lucra a acuzat-o de rasism, iar GMC a criticat-o pentru "comportamentul rasial inacceptabil".

Dr Baciu a lucrat ca anestezist principal la spitalul din Basildon, Essex, sud estul Angliei, din iunie 2004 pana in noiembrie 2005. Dupa parasirea departamentului ea a cerut o intalnire cu trustul de sanatate publica pentru a discuta acuzatii de discriminare din partea colegilor, prezentand in sprijinul acuzatiilor un document de 12 pagini. "Nu e vina mea ca in capul colegilor mei asiatici nu e nicio diferenta intre o femeie alba educata si un magar. Nu e vina mea ca m-am nascut in Europa si nu in sud-estul Asiei, ca alti stagiari. Nu e vina mea ca sunt alba," a reiesit din documentele prezentate GMC. "Îndraznesc chiar sa sugerez, monser, ca unii doctori sunt scutiti de cerintele legilor imigrarii. Barbatii asiatici inteligenti din acest departament nu se pot plasa deasupra legii," ar mai fi declarat dr Baciu.

15 martie la Cluj provoaca panica printre patriotarzi
Recent in provincia britanica Irlanda de Nord au fost ucisi doi militari britanici si un politist. Au fost primele victime din randul armatei si politiei dupa "Acordul din Vinerea Mare" din 1998, menit sa puna capat tulburarilor sectare din provincie si sa deschida calea unei impartiri a puterii intre protestantii majoritari si catolicii minoritari. Omorurile, revendicate de doua grupuscule separatiste, au fost condamnate de intreaga clasa politica din provincie inclusiv de Sinn Fein, aripa politica a Armatei Republicane Irlandeze (IRA) – cea care pana in 1998 fusese implicata intr-o lupta separatista pe viata si pe moarte cu statul britanic.

Oameni ca Gerry Adams, liderul Sinn Fein, sau Martin McGuinness, vicelider al Sinn Fein si adjunct al sefului executivului regional, au condamnat in termeni duri asasinatele. Cei doi au ei insisi mainile patate de sange si in trecut, ca membri de frunte ai IRA, au fost suspectati ca au comanditat astfel de asasinate politice. Nici Adams, nici McGuinness, nu au renuntat vreodata la idealul unei Irlande unite, deci raman separatisti chiar daca ambii sunt deputati in parlamantul Regatului Unit de la Londra (pe care nu-l frecventeaza in plen deoarece refuza sa depuna juramantul de credinta fata de regina Elisabeta a II-a), dar acum sprijina calea pasnica de atingere a telului lor strategic.

Cred ca ar fi bine sa spun si povestea acestui articol, inainte de articolul propriu-zis. Sa fii student intr-o tara straina nu e un lucru usor. Poate fi placut, poti avea parte de oportunitati mult mai mari decat in Romania (din pacate), dar asta nu inseamna ca nu ai parte de multe obstacole in drumul catre reusita, sa spunem. De cate ori am ocazia, vorbesc despre tara mea si fac cunoscute lucrurile frumoase pe care le intalnesti la romani (pentru ca lucrurile rele se afla oricum). Fac acest lucru pentru ca, vreau sau nu vreau, cand adorm seara in camera mica din camin, gandul imi zboara tot la Romania si la ce reprezinta ea pentru mine: familie, amintiri, dragoste, scoala si 19 ani de viata. Nu te poti integra peste noapte intr-o noua societate care, sa recunoastem, nu e deloc asemanatoare cu a noastra. Asadar, mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu viata din Bath pentru ca universitatea de aici are o proportie mai mica de studenti internationali spre deosebire de alte universitati din Marea Britanie si, prin urmare, mai putini oameni cu care sa vorbesti despre "impactul cultural" despre care ni s-a tot vorbit in prima luna de facultate. Am aflat ulterior ca sunt multi studenti internationali aici dar, printr-o ironie a sortii, unde locuiesc eu sunt decat 4 studenti din alte tari (Bulgaria, Germania, Franta si Romania) si 15 englezi. In prima luna se formasera deja grupurile, iar Romania si Bulgaria erau excluse din joc. A trecut ceva timp pana am vorbit cu toti, am povestit despre Romania, am explicat ca ESTE o diferenta intre etnia rroma si romani, ca si la noi sunt cluburi, ca avem si noi sali de fitness, ca Romania este o tara frumoasa, ca Transilvania este in Romania si nu viceversa si ca tara aceasta exista in sud-estul Europei si nu in Asia si ca, in final, suntem in Uniunea Europeana. Zi de zi incerci sa-ti ascunzi nemultumirea care apare in urma conversatiilor cu studenti englezi, pana ajungi sa petreci prea mult timp la biblioteca de unul singur. Totul a culminat cu iesirea mea la petrecerea pentru Anul Nou Chinezesc. Aici am intalnit o persoana de la biroul de studenti internationali care a fost interesata de povestea mea, de faptul ca vreau sa ma implic in cat mai multe activitati, dar este greu sa fii student international printre atatia englezi. Mi-a explicat ca mai intalnise studenti retrasi, care nu aveau curajul sa se exprime si m-a intrebat daca as vrea sa-mi exprim punctul de vedere in ziarul sau pe site-ul facultatii. Mai mult, am decis sa si organizam o petrecere saptamana aceasta ("Why am I here?") pentru toti acesti studenti si sa discutam exact despre ce putem face pentru a ne implica in adevarata "viata de student". Prin urmare, dupa o lunga introducere, articolul care a aparut pe site-ul universitatii din Bath:

 

When I first arrived in Bath in September last year, I did not know anybody. There were some difficult moments when I felt like a total outsider between so many British students. Even if I had studied English for more than 10 years, there were many times when it was just impossible for me to understand some specific British accents or slang. Even the culture is relatively different and somehow striking (why would somebody ever wear flip-flops at -5 degrees?). However, I have eventually realized that 1 in 4 students in Bath is European or International and some of them might feel just like me. Spending time by yourself in your room or in the library will not make you feel better, it will just bring despair and you will start missing home, wondering “why on Earth did I decide to come here??” Well, because, apart from the academic life, you wanted to discover new things, to meet interesting people and even improve some skills or find yourself a hobby. 

Ok, so I felt a little lonely during the first months. What do to? I just decided to join some societies. I went to salsa classes; I joined the Amnesty International and the Conservative Future societies. It proved out to be an amazing experience. I had the chance to see Brussels and the EU Parliament with the Conservative society. Moreover, it seems that I will even visit the Houses of Parliament in the second semester (yay!). Eventually, I participated in the elections to become a Societies’ Representative and, thanks to the people that voted for me, I became one. It is a wonderful experience to have the opportunity to meet so many students, each with their own talents, from which you can always learn something. If I had not had the courage/confidence to apply for this position, I would not have met all these people and I would still be in my room asking myself the same depressing questions from my first month: “Why am I here?”. Now, I do not even have the time to think about this. In two weeks’ time I will be in London, with 7 other students from Bath, representing the University at a conference - London International Model of United Nations (LIMUN). Due to this, I have joined the BUMUN (Bath University Model of United Nations), which is fun and informative at the same time. 

Briefly, my point is that if you want a nice student life, but you do not know how to do this, you just have to be willing to meet some new people, join a society, practice a sport or just get out of your room and have a cup of coffee with people around you. You never know whom you can meet.

 

“Ca si roman aflat sau stabilit in strainatate, cred ca e foarte important sa ne citim scriitorii. E important sa citim in limba romana, limba ce ne uneste pe toti, ca un liant. Limba in care ne exprimam cel mai usor sentimentele. Limba care a tinut treaz si a pastrat autenticul spirit romanesc, deloc sarac si deosebit de valoros pentru noi, romanii, ca si natiune, indiferent de locul in care ne aflam

S

unt aproape treizeci de ani de cand un țânc aflase de la mama ca Mos Craciun vine iarna, de la tata ca Mos Niculaie are o nuielusa usturatoare pe care o tine in pod si i-o mai imprumuta din cand in cand, iar de la bunicul ca Ţâncul din fundul Pamantului se aude in creierul noptii, cand stai cu urechea lipita de perna. Nuielusa s-a prafuit, desi ar mai merita folosita, Mos Craciun continua sa vina iarna, iar bunicul a plecat la Ţânc. Mi-e dor de povestile lui, povesti de care nu ma mai saturam, povesti pe care le mai recitesc chiar si acum, doar de dragul de a citi...

Chiar cred ca cititul e mai mult decat o placere. E o necesitate. Traim alert astazi, traim in mult mediatizatul secol al vitezei, unde informatia este vitala. Ne grabim. Ne grabim mereu, inconstient poate, ne grabim intr-o goana oarba, ne grabim chiar si atunci cand, de fapt, timpul nu ne preseaza... Insa stie cineva oare unde vrem sa ajungem?!?

“Dor”… cuvânt care în limba asta nouă nu există… E înlocuit de un cuvânt ciudat, care nu ţi se pare suficient atunci când încerci să-l pronunţi. Oare dorul a fost inventat de români? Ţi-e dor de familie, de amici, până şi de vecina aia care îţi purta grija şi nu încăpea de tine.

T

e hotărăşti într-o zi. Poate te gândeai de multă vreme la asta. Sau poate te-ai aprins pe neaşteptate, în urma povestilor unor prieteni sau în urma unei discuţii cu şeful, când ai realizat că nu se mai poate, trebuie obligatoriu să faci ceva… sau din disperarea salariului mic, al fiului tău care vrea “aia” pe care tu nu i-o poţi lua, pentru că e factura de la curent de plătit. Sau poate doar vrei să iei viaţa de la capăt, să-ţi demonstrezi că poţi renaşte. În general e un punct comun la toate motivaţiile enumerate mai sus: dorinţa de mai bine, care ne animă permanent, speranţa într-un viitor mai bun, nu doar pentru propria persoana, ci şi pentru cei mai iubiţi dintre cei care ne înconjoară. Pleci pe tărâmul fădăduinţei, fie el chemat Marea Britanie, Franţa, Italia sau altfel. De multe ori nu prea îi înţelegi pe cei din jur, odată ajuns.

Calitatea campaniei electorale în Diasporă a lăsat de dorit, fie prin absența totală a informației, fie prin atacurile calomnioase, dezinformarea și lipsa de substanță, la care s-au raliat din păcate mai multe personalități și publicații din Diasporă.

M

ult trâmbițata alegere directă a nu mai puțin șase parlamentari reprezentând Diaspora (locul 2 în lume după Italia care alege 6 senatori din 315 și 12 deputați din 630, începând cu alegerile din 2008, la o populație de trei ori mai mare ca a României) a fost de fapt un fiasco, la votare în afara României prezentându-se doar 24008 alegători, deși secțiile de votare respective fuseseră dotate cu peste 500000 de buletine de vot. Așadar o participare aproximativă de sub 5%. Cauzele sunt multiple, de la supraestimarea electoratului potențial, la informarea uneori deficitară din partea autorităților, la lipsa de interes a majorității cetățenilor români din Diasporă pentru aceste alegeri și lipsa actelor doveditoare ale rezidenței în țara respectivă. 

Asteptam sa faca ceva concret pentru noi. Am dori sa intervina pentru ridicarea restrictiilor privind dreptul de munca al romanilor în Marea Britanie. Suntem priviti ca alte natii, desi Romania e membra a Uniunii Europene, cateodata ne simtim discriminati.

L

a intrare în primaria sectorului Brent, din nordul Londrei, scrie pe o tabela electronica – “Alegeri parlamentare Romania - etajul 2. Pe pereti sunt lipite afise scrise de mana, cu sageti: “Sectia de votare 55”. Este una dintre cele cinci sectii de votare din Londra, dintr-un total de 14 în Regatul Unit, fata de doar doua anul trecut la alegerile europene si referendumul privind scrutinul majoritar uninominal. De la etajul doi se vede superb vestitul stadion Wembley, aflat la mai putin de 500 de metri. Brent este sectorul capitalei britanice unde locuiesc cei mai multi romani, majoritatea sositi în ulitmii doi ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Afluenta este redusa la ora pranzului, maximum 40 de persoane votasera. “E si vremea asta proasta, iar unii dintre votanti, mai ales catolici si penticostali, n-au venit înca de la slujba duminicala,” îmi spune presedintele sectiei de votare, Daniel Furculesteanu.

It is for the Romanian community itself to take the lead in building a campaign against the restrictions, not leave it to others to do.

T

he interview in today’s Guardian with Immigration Minister, Phil Woolas, included a rather revealing passage: “Woolas defines the "prime purpose" of the government's immigration policy as "reassuring the public" by showing that the state is in control. "You can only stop it being seen as a problem when you can convince the public you're in control of it, and that's my goal." At the moment, he says, "the public recognise that we don't know the exact numbers." He is fully behind the reforms he has inherited: the new points-based visa system and biometric passports and visas. "We have to be able to show that we can count people in and count people out," he says. Reintroducing checks on people as they leave the country will be rolled out next year."Within 12 months we will be able to show the public what we're doing, and that is what the Conservative party are frightened of. That's why they are attacking me." The message here is that perception of the immigration issue is fundamental to the government’s policy approach. The Home Office needs to be seen doing things that suggest to voters it is in control of the UK’s border. 

Daca vom ajunge sa traim aceste timpuri intrebarea fireasca vine daca mai merita sau nu sa traim in Marea Britanie? Pentru multi dintre noi, in special celor care duc dorul de casa si de familie, singura alternativa o reprezinta intoarcerea in Romania unde cei cu experienta acumulata peste hotare pot incepe o afacere sau poate isi pot gasi un serviciu decent. Desi marea majoritate dintre noi gandim aceasta optiune ca si plan de salvare, foarte putini fac planuri in acest sens!

E

xplicat foarte pe intelesul tuturor, recesiunea inseamna o scadere semnificativa a activitatii economice in intreaga societate. Efectele recesiunii cel mai des intalnite sunt cresterea costurilor de viata si reducerile salariilor. In cel mai rau caz, se poate ajunge chiar si la disponibilizarile in masa de personal. Daca vom ajunge sa traim aceste timpuri intrebarea fireasca vine daca mai merita sau nu sa traim in Marea Britanie? Pentru multi dintre noi, in special celor care duc dorul de casa si de familie, singura alternativa o reprezinta intoarcerea in Romania unde cei cu experienta acumulata peste hotare pot incepe o afacere sau poate isi pot gasi un serviciu decent. Desi marea majoritate dintre noi gandim aceasta optiune ca si plan de salvare, foarte putini fac planuri in acest sens. Desi acum sau in urmatorul an in UK poate nu o sa simtim efectele recesiunii, cei intelepti incep sa isi construiasca inca de pe acum planul de salvare prin a-si gasi raspunsul la intrebari de genul ”Ce-as putea face in Romania”, ”Unde voi locui?”

Anii trec, nu arătăm chiar cum eram atunci, dar în spirit nu s-a schimbat nimic.

M

ostenitorul coroanei britanice, printul Charles, a împlinit pe 14 noiembrie 60 de ani. Cu acest prilej, Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a oferit o receptie cu o seara înainte, la care au participat membri ai Caselor Regale din toata Europa. La ceremonie a fost prezent si Regele Mihai, împreuna cu Regina Ana, Principesa Margareta si Principele Radu.

Majestate, cum a fost receptia la care ati fost invitat sa participati?
Familia imediata a Reginei – cateva persoane – o cunosc de multa vreme. Între timp au trecut ani, s-au înmultit, nu-i cunosc pe toti cei nou veniti pe lumea asta si e greu sa-i plasezi, care e fiul sau fiica cuiva.

Daca erau atat de acute domnilor, aceste probleme trebuiau puse acum un an cel putin, de vreme ce ele existau si atunci. A fost insa nevoie de venirea unui ambasador aici. De ce oare?

"N

u avem locuri de munca!!!”. “Nu avem unde sa stam!!!”. “Ne-au incolonat ca pe vite!!!”. “Vrem sa votam pe 30 noiembrie!!!”. “A venit Jinga ala (ambasadorul Romaniei in UK) si n-a facut nimic!!!” striga glasuri de “fantome” amintind de filmele gen Poltergeist. Mai mult de prin alte colturi se aud exclamari de genul “S-au batut ca niste derbedei cu englezii pe acolo!”, “Se feresc sa zica ceva presei pentru ca au probleme cu politia!”. Dupa ce ai citit articolul “Fantomele din Canterbury” ai impresia ca cei “300” de romani nu isi duc viata intr-un oras aflat in sud estul Angliei, ci in orasul “Nimanui” dintr-o tara obscura incadrata pe coordonatele hartii pamantului.

Ceea ce vezi acum este probabil cel mai mare proiect de regenerare urbană dacă nu din lume, cel puțin din Europa, început în 1987

G

eorge Iacobescu este fără doar și poate cel mai influent român din Marea Britanie. Directorul executiv al companiei Canary Wharf Ltd a fost numit recent de cotidianul londonez Evening Standard în primele cinci cele mai influente personalități în domeniul proprietății imobiliare din Londra, oraș cu 7,5 milioane locuitori și una dintre cele mai sofisticate piețe ale proprietății imobiliare din lume. Domnul Iacobescu a primit tot recent premiul special al revistei Estates Gazette pentru contribuție excepțională la proprietate. În vârstă de 62 de ani, de formație inginer constructor, George Iacobescu a emigrat în Canada în 1975 și s-a alăturat firmei de devoltare imobiliară Olympia & York, cea care a preluat giganticul proiect Canary Wharf din Londra.

In perioade foarte grele din punct de vedere economic din păcate lucrătorii imigranți sunt primele victime ale sistemului pentru că guvernul, Laburist sau Conservator, este interesat de voturi și de satisfacerea electoratului local.

S

puneați că ideea proiectului Canary Wharf îi aparține fostului premier britanic Margaret Thatcher (1979 – 1990). Acum e la modă să se dea vina pentru actuala criză pe dereglementările piețelor financiare introduse de ea în anii ’80. Subscrieți la această teorie?
Nu, absolut de loc. Dereglementarea din anii ’80, așa numitul Big Bang, a permis practic instituțiilor financiare să comaseze ceea ce mai multe firme ofereau ca produse. Schimbările au permis și oferirea unor operațiuni comerciale, operațiuni de investiții, operațiuni de consiliere, deci a legat toate operațiunile financiare la un loc. Criza din acest moment nu este legată de acest lucru, ci de de alte cauze substanțiale legate de sistem și, deși am văzut în ultimele săptămâni un efort imens din partea guvernelor de a stabilizare a situației financiare, le-a trebuit aproape un an să realizeze că se apropie o recesiune.

Cat timp vor rezista dezvoltatorii pana sa scumpeasca apartamentele?

C

ererea mare nesatisfacuta pentru proprietati rezidentiale (estimata in Romania la 1.000.000 de unitati rezidentiale), migratia populatiei inspre orasele mari si capitala au determinat ridicarile de pret ale imobiliarelor. Romania nu va fi atinsa de criza mondiala in mod direct, sustine Mugur Isarescu, pentru ca „bancile romanesti nu sunt primitive si au reusit sa se fereasca de produsele toxice de creditare”, fiind stimulate in aces sens si de reglementarile mai stricte ale BNR. "Pe de alta parte, nu aveau nevoie sa caute asemenea produse sofisticate, intrucat piata romaneasca, in plina expansiune, oferea suficiente oportunitati de castig din produse clasice. Indirect, insa, efectul exista, fiind vorba de panica. Indirect, oricand pot sa apara efecte", a adaugat Isarescu.

Adrian Cherciu, fondatorul celui mai popular loc virtual de intâlnire al romanilor din Marea Britanie, website-ul www.romani-online.co.uk, spune că rivalitatea jurnalistică nu mai contează în astfel de situații și că interesul comunității românești e mai presus de rivalitățile de moment.

A

m avut plăcerea de a asista pe data de 15 octombrie, în față la 10, Downing Street, reședințaoficială a premierului britanic, la înmânarea de către reprezentanți ai comunității românești din Marea Britanie a unei petiții cerând înlăturarea restricțiilor de pe piața britanică muncii pentru cetățenii români.

Ritualul e cel cunoscut: trei bătăi la un dintre cele mai celebre uși. Ușa se deschide, apare un polițist, iar deputatul Conservator Greg Hands, care reprezintă circumscripția Hammersmith și Fulham din vestul Londrei și Cristina Irimie, jurnalista care a inițiat strângerea semnăturilor predau petiția și o scrisoare către Gordon Brown. Premierul Brown era plecat la Bruxelles, dar polițistul promite că petiția îi va fi înmânată fără întârziere. E o formă de manifestare a democrației tradițională în Marea Britanie și iată că și mica comunitate românească de aici o utilizează.

Lăcomia nu e bună, dar... Este clar că Statele Unite și Marea Britanie au suferit și vor suferi cel mai mult de pe urma acestor convulsii financiare. Procentul mai mare de proprietari de case decât în Europa continentală și deci expunerea mai mare la credite ipotecare, precum și predispoziția sporită de a trăi pe a datorie și-au adus din plin contribuția la această situație.

C

riza financiară actuală a declanșat un asalt concertat asupra valorilor capitalismului liberal de sorginte saxonă, considerat ca principalul răspunzător de turbulențele actuale pe care destui le asemuiesc marii crize globale din 1929 – 1933. Personalități de talia unor Francis Fukuyama sau George Soros nu s-au sfiit chiar să spună că actualul sistem bazat pe dereglementare și globalizare este terminat. “Suntem la sfârșitul unei ideologii” spunea Soros, cel care de câțiva ani buni avertiza asupra pericolului neo-liberal. Nu-i mai puțin adevărat că același capitalism anglo-saxon i-a oferit posibilitatea miliardarului american de origine maghiară, cel care a scăpat ca prin urechile acului de totalitarismul fascist, iar apoi de cel comunist, să se îmbogățească. După cum și Francis Fukuyama, cel care prezicea acum 15 ani sfârșitul istoriei și victoria democrației liberale, cel care semna “Manifestul pentru un secol american” – actul de naștere al mișcării neo-conservatoare, a făcut de vreo cinci ani, după războiul din Irak, practice, o întoarcere cu 180 de grade. Este ironic că un politician precum Gordon Brown, actualul premierul britanic se prezintă ca un salvator al economiei britanice prin intervenția statului. Același Gordon Brown, în calitate de ministru de finanțe timp de 10 ani (1997 – 2007) a fost unul dintre cei mai fervenți sprijinitori ai neimplicării statului în controlul piețelor financiare.

An annual occurrence, the Conferences are meant to provide an opportunity for party activists and members to meet and discuss issues of policy, and to ratify various administrative matters.

T

he post-summer political season got underway for real this week with the opening of the Liberal Democrat Conference, the first of those held by the three major parties. An annual occurrence, the Conferences are meant to provide an opportunity for party activists and members to meet and discuss issues of policy, and to ratify various administrative matters. Whether this is still (or should be) the function of these annual gatherings is a matter of some contention, and the Conservatives, for example, have suggested they might in future abandon the traditional Conference format and seek instead new ways to connect and engage with their activist base.