| Alegerile din Diaspora - un fiasco |
Scris de: Petru Clej
Mult trâmbițata alegere directă a nu mai puțin șase parlamentari reprezentând Diaspora (locul 2 în lume după Italia care alege 6 senatori din 315 și 12 deputați din 630, începând cu alegerile din 2008, la o populație de trei ori mai mare ca a României) a fost de fapt un fiasco, la votare în afara României prezentându-se doar 24008 alegători, deși secțiile de votare respective fuseseră dotate cu peste 500000 de buletine de vot.Așadar o participare aproximativă de sub 5%. Cauzele sunt multiple, de la supraestimarea electoratului potențial, la informarea uneori deficitară din partea autorităților, la lipsa de interes a majorității cetățenilor români din Diasporă pentru aceste alegeri și lipsa actelor doveditoare ale rezidenței în țara respectivă. În orice caz, este absolut nedrept ca doi senatori și patru deputați să reprezinte 24000 de votanți din Diasporă - unul la 6000, iar restul de 446 de parlamentari să reprezinte 6800000 de votanți - unul la peste 15000 de votanți. Dar calculele sunt înșelătoare, pentru că de fapt numai colegiul 1 (Europa Occidentală) - a avut un număr oarecum semnificativ de votanți - peste 15000, celelalte trei având sub 4000, dintre care colegiul 4 - Orientul Apropiat, Mijlociu și Africa doar 1768 de votanți, dintre care aproape jumătate în Israel. Unii cititori sugerau votul prin corespondență sau votul electronic, dar asta nu înseamnă că această suprareprezentare a Diasporei este justificată. La urma urmei și în Statele Unite, Germania sau Marea Britanie se poate vota prin corespondență, dar nu există locuri rezervate pentru parlamentari ai Diasporei. 'Muieți-s posmagii?' În Marea Britanie, de pildă, numărul secțiilor de votare a sporit de la două la alegerile europene din noiembrie 2007 la 14 acum. Am întâlnit alegători la secția de votare care HABAR n-aveau că aleg un senator și un deputat într-un colegiu pentru Diasporă. Am stat de vorbă la Patiseria Română din Londra, unde era și afișul candidatului PD-L, William Brînză, care venise special să facă agitație electorală, dar unii români HABAR n-aveau despre ce e vorba. Am întâlnit și alegători care mi-au spus că s-au informat foarte ușor pe internet. În aceste condiții, invocarea lui "N-am avut informație" este precum "Muieți-s posmagii?". De aceea sugerez reducerea drastică a numărului de parlamentari de la șase la unul singur - senator - care să fie ales de cetățenii români din afara României. Niciunul dintre candidați nu a fost ales direct, neobțînând majoritatea absolută, în frunte clasându-se peste tot candidații PD-L: Viorel Badea (colegiul 1) și Eugen Chivu (colegiul 2) la Senat, William Brînză (colegiul 1), Eugen Tomac (colegiul 2), Mircea Lubanovici (colegiul 3) și Herman Berkovits (colegiul 4) la Camera Deputaților. Până la urmă, dintre aceștia doar Viorel Badea, William Brînză și Mircea Lubanovici au fost aleși, celelalte mandate revenind - conform reprezentării proporționale stipulate de legea electorală - lui Raymond Luca (PNL, Senat colegiul 2), Tudor Panțîru (PSD, Camera Deputaților colegiul 2) și Iosif Koto (UDMR, Camera Deputaților, colegiul 4). De remarcat scorul slab - 320 de voturi din 1768 obținut de candidatul PSD Armand Schor, care a fost devansat la colegiul 4 nu numai de Herman Berkovits, ci și de candidata PNL Mariana Stoica. Ar fi interesant cât a cântărit disprețul cu care domnul Schor a tratat cererea revistei ACUM de a răspunde la o serie de întrebări. Dacă facem un clasament al votului la Senat pentru Diasporă ajungem la clasamentul: PD-L 46,4% PNL 23,5% PSD 13,2% UDMR 5,1 % care este destul de asemănător cu sondajul nostru http://www.romanialibera.com/voxpopuli/voxpopuli.php?n=500, deși 40% dintre cititorii noștri sunt din România. Calitatea campaniei electorale în Diasporă a lăsat de dorit, fie prin absența totală a informației, fie prin atacurile calomnioase, dezinformarea și lipsa de substanță, la care s-au raliat din păcate mai multe personalități și publicații din Diasporă. Candidații de origine basarabeană au promis cetățenie română pentru toți locuitorii Republicii Moldova, știind foarte bine că așa ceva s-ar fi realizat până acum, dacă nu ar exista limitările inerente pe care statutul de membru al Uniunii Europene le pune în calea aplicării unei asemenea măsuri de către România. Directorul revistei noastre, Ștefan Niculescu Maier, a stat de vorbă cu un candidat la Camera Deputaților, care s-a interesat de vederile candidatului aceluiași partid la Senat cu privire la avorturi și homosexualitate, pentru că, spunea el, fiind pastor, să știe ce recomandare de vot să facă enoriașilor săi. Toate acestea mă îndeamnă să conchid că exercițiul acesta a fost ratat (interesant ar fi de știut cât a costat) |